Schema emisiunilor
Despre CRI
Despre noi
Caută:
 
Home | Informaţii | Chineză | Cultură Divertisment | Turism-Bucătărie | Comunicare | Economie-Societate Salut, China
Şoferul tibetan Lobsang şi procesul de urbanizare
2015-09-10 20:28:57 cri-1

 

Stimaţi prieteni, bun găsit la o nouă ediţie a rubricii "Poşta redacţiei", la microfon, Xiao Zhigang.

Tibetul este, fără îndoială, una din cele mai atractive destinaţii turistice din lume, însă puţini oameni ştiu că taximetriştii de etnie tibetană sunt cei mai apreciaţi şi căutaţi de turişti în această zonă. Ei cunosc foarte bine situaţia drumurilor din diferite localităţi din Tibet, fiind cei mai buni parteneri ai turiştilor. Lobsang Tsewang este unul dintre aceşti şoferi.

Stimaţi prieteni, astăzi vă invit să ascultaţi un interviu cu Lobsang, realizat de reporterii RCI, şi să aflaţi o serie de detalii despre viata unui om de rând din Tibet.

Lobsang are 53 de ani, satul său natal fiind Xigaze. În urma cu 20 de ani, era ţăran. În 1982, a început să înveţe meseria de dulgher. Vara, mergea la păşune şi făcea mobilă pentru păstori. Prin intermediul unei rude, a devenit muncitor de întreţinere la drumuri. Lucra pe şantier şi a început să înveţe să conducă maşina. De atunci, a devenit şofer profesionist. Lui Lobsang îi face plăcere să vorbească despre viaţa la ţară:

"Când eram un ţăran, aveam puţine contacte cu lumea exterioară. Lucram la pământ şi îmi câştigam pâinea. În trecut, păstorii schimbau direct oile şi bovinele pe sare şi ceai de lapte. Ei negociau cu negustorii foarte simplu, fără să cântărească vitele. Îmi dai una, îţi dau două şi gata. Atunci nu aveam haine din pânză. Toate erau din lână. Chiar şi încălţămintea era făcută din lână şi piele de oaie sau taur".

Când era tânăr, Lobsang era foarte harnic şi vrednic. Vara se ducea la păşune să facă mobilă, iar Iarna, se îndrepta spre Lhasa să câştige bani prin tot felul de munci ocazionale. Salariul său anual varia între 10 şi 20 de mii de yuani. Chiar în Lhasa, şi-a întâlnit actuala iubita:

"Suntem din aceeaşi localitate. Ea lucra ca bonă la o rudă de familie din Lhasa. Ne-am cunoscut prin intermediul unui prieten. Pe atunci eram foarte vrednic. Eram şofer şi dulgher. Eu coseam şi pictam. Le plăcea oamenilor de mine nu din cauză că eram frumos, ci pentru că eram capabil să lucrez foarte mult".

Lobsang a urmat doar trei ani cursuri de limba tibetană. N-a învăţat niciodată limba mandarină. Însă, poate să vorbească acum foarte bine limba mandarină în urma eforturilor depuse de unul singur. Singurul băiat al familiei, trebuia să stea acasă alături de părinţi, la ţară. Dar, după ce a ieşit din mediul rural, a descoperit o altă lume, iar ideile lui s-au schimbat:

"Am vrut foarte mult să stau acasă. Nu este un al băiat în familia noastră. Conform obiceiurilor, trebuia să stau acasă şi să-mi caut o nevastă. Dar, am avut o altă opinie. Am venit în Lhasa şi am stat aici timp de 20 de ani. Uneori am revenit în satul natal. Am stat acolo peste zece zile, însă nu am putut mai mult. Nu mă pot obişnui cu mediul rural. Am fost în mai multe locuri cu maşina. Am văzut mai multe şi ştiu cum să trăiesc o viaţă comodă".

Soţii Lobsang au cumpărat o casă de peste 200 mp în suburbia oraşului Lhasa, în anul 1996, cu o sumă foarte mică, de aproximativ 100.000 de yuani. Apoi, toţi membrii familiei s-au mutat de la ţară în capitala Tibetului, devenind orăşeni. La fel ca pentru fiecare locuitor la oraş, educaţia copilului este cea mai mare problemă pentru Lobsang:

"Copilul meu are 15 ani. Urmează cursuri la gimnaziu. În trecut, cei care obţineau notarea generală peste 480 puncte se puteau înscrie la cel mai bun liceu din Lhasa. Anul acesta, mulţi copii au obţinut o notare bună, iar pragul de admitere a fost ridicat la 520 de puncte. Copilul meu a obţinut 510 puncte. Eu şi soţia nu am primit multă educaţie. Nu am putut să-l ajutăm deloc la studii. Suntem mulţumiţi de rezultatele lui. Din păcat, nu a putut să se înscrie la cel mai bun liceu din Lhasa. Dar, trebuie să continue studiile superioare, chiar dacă trebuie să plătesc mai mult".

De la sat la oraş, Lobsang a văzut cu ochii săi schimbările uriaşe petrecute în ultimii 20 de ani pe pământul Tibetului:

"Printre cele mai mari schimbări una vizează îmbunătăţirea măsurilor de protecţie a animalelor sălbatice. Se pot vedea din ce în ce mai multe animale sălbatice acum. Fără legea de protecţie a animalelor sălbatice, indiferent unde ne ducema, vom vedea doar munţi pustii. Dacă vedem un animal, ne simţim mai confortabil. Păşunile şi animalele ne vor face mai bucuroşi. Altă schimbare importantă este că au fost construite şosele noi, iar cele vechi au fost reparate. Putem să ajungem mai repede în fiecare sat".

Lobsang a împrumut anul trecut peste 300.000 de yuani pentru reconstruirea casei sale. A transformat-o într-o clădire cu două etaje, unul pentru familia, altul dat cu chirie. În fiecare lună, poate primi o chirie de peste 2.000 de yuani, iar în fiecare an, plus salariu din transport, poate câştiga 60.000 de yuani. Este foarte mulţumit de actuala sa viaţă:

"Cel mai important lucru pentru noi este că putem trăi mai comfortabil, mai bine şi mai liniştiţi. Am casă şi maşină. Când voi ajunge bătrân, când nu o să mai pot conduce, o să pot să deschid o ceainărie la parter. Totodată, putem să locuim în continuare în casa proprie. Am copil mare şi o nevastă frumoasă. Sunt mulţumit de viaţă pentru că aşa a fost să fie soarta mea".

Stimaţi prieteni, aţi ascultat un interviu cu şoferul tibetan Lobsang Tsewang, realizat de jurnalişti RCI, în Tibet. Poştaşul redacţiei, Xiao Zhigang, vă mulţumeşte pentru atenţie. Pe săptămâna viitoare!

[  Printează ][ ][  Home ]
Altele
Comentarii
in Web   romanian.cri.cn
Alte rubrici Forum
© China Radio International.CRI. All Rights Reserved.
16A Shijingshan Road, Beijing, China