Cele trei religii principale (ce au modelat de mii de ani gândirea chineză) ale tradiţiei chineze sunt taoismul, confucianismul şi budismul, având multe lucruri în comun. Budismul, care pune accentul pe atingerea iluminării interioare poate fi uşor asociat cu taoismul de "urmare a căii" şi cu încercarea confucianistă de "atingere a virtuţii" prin armonie. Tradiţia religioasă ecletică s-a menţinut până azi, ca o combinaţie între confucianism, budism, taoism, cultul zeilor locali şi al străbunilor, la care se pot adăuga artele marţiale. Acest ecletism religios (de toleranţă reciprocă, de multe ori acelaşi credincios apelând la mai multe religii în acelaşi timp) din China este mai greu de inţeles pentru un român sau european ca mine. Acest lucru denotă complexitatea gândirii şi sufletului poporului chinez şi probabil a fost un factor de menţinere a civilizaţiei chineze timp de milenii. În cadrul templelor budiste, vizitate mai mult, am admirat arhitectura religioasă, statuile diverselor zeităţi, ceremonialul religios al preoţilor budişti, evlavia credincioşilor ce aprindeau beţişoare parfumate, aducând diverse ofrande şi care se prosternau. În templul supraetajat Shibaozhai am aflat despre cultul particular al împăratului pentru străbunii săi, iar în Muzeul Shaanxi am admirat o copie a unui templu (n-am reţinut numele din păcate) în care cele trei principale religii ale Chinei erau "sincretizate" (contopite). În Macao am vizitat Templul Zeiţei A-Ma, zeiţa marinarilor. Am fost uimit de dimensiunea de masă cu care se practica artele marţiale sau Kung Fu (Wushu) prin mulţimea cluburilor situate în jurul Templului Shaolin, ascuns adânc în pădurile de pe Shaoshi Shan (provincia Henan), asistând chiar la o demonstraţie - spectacol. Interesantă relaţia dintre religie, sport, medicină, filozofie, psihologie etc., în aceste arte marţiale ce au ca scop dezvoltarea unei conștiințe superioare, în armonie cu mediul înconjurător și autocontrol realizat prin exerciții fizice și mentale, pregătirea pentru viaţă a tinerilor chinezi. Totodată am constatat pasiunea chinezilor pentru mişcare gimnastică şi dans în parcuri sau chiar pe străzi şi grija lor pentru condiţia fizică şi psihică (prin diverse tehnici de respiraţie şi exerciţii fizice).