Stimaţi prieteni, bun găsit la o nouă ediţie a rubricii "Poşta redacţiei". La microfon, Xiao Zhigang.

Luminile sunt aprinse. Pe pânza albă apar imaginile mişcătoare ale unui târg, vânzătorii strigând, copiii alergând unul după altul şi jucându-se bucuroşi. Se bate din tobe şi gonguri, creându-se o atmosferă gălăgioasă ... Deodată, se sting luminile iar spectacolul se încheie. Dacă sunteţi curioşi să vă duceţi în spatele ecranului din pânză albă, acolo veţi descoperi doar un singur om. El are în mâini câteva beţişoare cu care manipulează păpuşile subţiri şi plate, tobele şi gongurile aflate sub picioare. Întregul spectacol a fost prezentat doar de el. E adevărat! Acesta este celebrul teatru chinezesc de umbre.

Ce este o asemenea păpuşă? Oamenii pictează pe piele de animale, apoi fac diversele figurine plate ale păpuşilor. Beţişoarele sunt utilizate pentru mânuit diferite părţi ale unei păpuşi pentru a realiza diferite tipuri de mişcări. Când începe spectacolul, animatorii sau executanţii din spatele ecranului de pânză albă fac ca păpuşile să se mişte. Cu ajutorul luminilor, umbrele mişcătoare ale păpuşilor sunt proiectate pe ecran. În acelaşi timp, executanţii trebuie să vorbească, să cânte şi să bată gongurile şi tobele cu picioarele, fără întrerupere. Un om obişnuit are nevoie de o practică de lungă durată pentru însuşirea tuturor tehnicilor necesare până să devină un executant excelent al teatrului de umbre.

În cartea "Han Shu", scrisă în perioada Chinei antice, se arată că în urmă cu mai mult de 2.000 de ani Împăratului Wu din dinastia Han îi era foarte dor de concubina preferată, Li, care a decedat în urma unei bolii. Cu inima cuprinsă de durere şi dor, Împăratul Wu a refuzat să mai mănânce şi să se mai ocupe de treburile statului. Într-o zi, când un demnitar pe nume Li Shaoweng mergea pe drum, a văzut din întâmplare un copil jucându-se cu o păpuşă, aruncând pe pământ o umbră plină de viaţă. Inspirat de această jucărie, Li Shaoweng a făcut o figurină din pânza concubinei Li, apoi a vopsit-o în diferite culori. A montat şi beţişoare la mâni şi picioare pentru a putea controla mişcarea păpuşii. În seara aceea, împăratul a fost invitat să se aşeze în faţa unui ecran din pânză albă. Având o lampă în spate, Li Shaoweng a mănuit păpuşa cu ajutorul beţişoarelor. Împăratul Wu a fost extrem de încântat să revadă umbra concubinei sale din spatele perdelei din pânză. Aceasta ar putea fi originea teatrului chinezesc de umbre.

Începând cu secolul 13, teatrul chinezesc de umbre a început să se răspândească în Persia, ţările arabe, Turcia, Thailanda, Myanmar, Arhipelagul Malay, Japonia, Marea Britanie, Franţa, Germania, Italia, Rusia şi în alte ţări euro-asiatice, fiind renumit şi apreciat de oamenii din toate colţurile lumii. În dinastia Qing, teatrul chinezesc de umbre era foarte popular la Beijing, îndrăgit de oameni de rând, demnitari şi de familia imperială. La sfârşitul dinastiei au avut loc o serie de revolte. Teatrul chinezesc de umbre, care este prezentat noaptea, a fost interzis de curtea imperială, pentru că autorităţile se temeau ca oamenii să se adune cu prilejul spectacolului pentru organizarea unei răscoale. După ani de războaie, teatrul chinezesc de umbre a fost foarte grav afectat, puţini artişti populari ocupându-se de această meserie.

După proclamarea Republicii Populare Chineze în 1949, dar mai ales după 1955, ansamblurile chinezeşti ale teatrelor de umbre au început să activeze din nou în diferite localităţi din China. Însă, această formă de artă a fost criticată şi atacată în perioada Revoluţiei Culturale, fiind considerată "o rămăşiţă a vechii societăţii feudale". Spectacolele au fost interzise, ansamblurile au fost dizolvate, iar păpuşile şi recuzitele au fost distruse. Ca urmare, din ce în ce mai puţini meşteşugari şi executanţi pot să facă acest tip de păpuşi sau să prezinte un teatru chinezesc de umbre în zilele noastre.

Odată cu diversificarea formelor de divertisment, teatrul de umbre a început să se retragă de pe scena istoriei. Însă, specialiştii şi departamentele culturale au început să deruleze proiecte pentru protejarea acestei forme artistice incluse, în anul 2011, pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Astfel, tot mai mulţi tineri chinezi şi străini au fost încurajaţi să înveţe această meserie, pentru a o transmite generaţiilor viitoare.

Stimaţi prieteni, aţi urmărit un material despre teatrul chinezesc de umbre, realizat şi prezentat de Xiao Zhigang, poştaşul redacţiei de limbă română a RCI. Odată cu intensificarea schimburilor culturale dintre China şi România, sper ca tot mai mulţi prieteni să poată admira spectacole sub această formă artistică şi să îndrăgească teatrul chinezesc de umbre.

Cu aceasta, aici se încheie rubrica "Poşta redacţiei" din această săptămână. La revedere!