Stimaţi prieteni, bun găsit la o nouă ediţie a rubricii "Poşta redacţiei". La microfon, Xiao Zhigang.

Anul 2017 este anul cocoşului de foc, un an al prosperităţii, dreptăţii şi justiţiei, potrivit zodiacului chinezesc. Cum văd chinezii cocoşul? Ce semnificaţii simbolice şi culturale are acest animal? Ce rol a jucat în formarea obiceiurilor şi datinilor chinezilor?

Cele mai importante semnificaţii ale cocoşului în tradiţia chineză sunt punctualitatea şi respectarea cuvântului. În vremuri vechi, cântatul cocoşului în zorii zilei era considerat ceas deşteptător pentru mulţi ţărani. Indiferent că este vară sau iarnă, cer senin sau ploios, cocoşul cântă permanent la timp, ţinându-şi cuvântul şi niciodată nu leneveşte. Cântatul cocoşului adeseori simbolizează şi eliberarea oamenilor dintr-o lume întunecată, în cea luminoasă.

Cocoşii sunt luptători adevăraţi. Oamenii cresc cocoşii de luptă pentru a admira bătăile între aceştia. Când se întâlnesc, aceste păsări slabe pornesc la luptă fără teamă. Curajul mare al cocoşului lasă o impresie adâncă spectatorilor, mulţi fiind inspiraţi de acest joc.

Faţă de alte animale, păsările sunt ocupate toată ziua să-şi caute hrana. Deşi sunt harnice, nu trăiesc o viaţă confortabilă, aşa cum trăiesc şi mulţi oameni de rând. De aceea, când vorbesc despre oamenii care lucrează foarte mult, dar au doar un trai îndestulat, chinezii spun că aceştia care au soarta găinilor care sapă cu ghearele în pământ ici şi colo, pentru hrană.

Păsările au fost şi sunt folosite de vrăjitorii sau vracii din toate colţurile lumii în ceremoniile religoase sau magice. În China, oamenii consideră că se pot îndepărta demonii şi lucrurile rele prin tăierea unui cocoş şi folosirea într-un mod special a sângelelui său. Potrivit legendelor chinezeşti, demonii vin în lumea pământească doar noaptea şi îşi pierd toată puterea magică odată cu începerea zilei. De aceea, le este teamă să audă cântatul cocoşului, care semnalează sosirea dimineţii. În trecut, pentru a întâmpina Anul Nou chinezesc, oamenii lipeau o pictură cu un cocoş pe poartă, pentru blocarea intrării în casă a diavolilor. Oamenii în vârstă spunea deseori celor mici să imite cântecul cocoşului, dacă se întâlnesc noaptea cu diavoli.

Astăzi, în unele zone din China, păsările sunt folosite în sacrificii rituale pentru omagierea strămoşilor. În sudul ţării se mai păstrează obiceiul tradiţional de tăiere a cocoşilor în ziua de 7 iulie, Ziua Îndrăgostiţilor la chinezi, potrivit calendarului agricol. Se spune că cei doi soţi despărţiţi de Calea Lactee, un cioban orfan şi a şaptea fiică a împăratului cerului, se întâlnesc odată pe an, în seara celei de-a şaptea zile din iulie, pe o punte formată de mii de coţofene. Dar, de ce trebuie tăiaţi cocoşi în această zi? Oamenii consideră că dacă nu mai sunt cocoşii care să cânte dimineaţă, cei doi îndrăgostiţi vor fi împreună permanent pe puntea de coţofene, fără să mai fie despărţiţi. De fapt, păsările, indiferent că sunt cocoşi sau găini, sunt tăiate mereu cu ocazia sărbătorilor şi venirii musafirilor. Este greu de imaginat pentru chinezi o masă festivă de Revelion sau de nuntă fără diverse tipuri de mâncăruri preparate din carne de pui.

Potrivit obiceiurilor tradiţionale chinezeşti, este interzisă tăirea păsărilor în prima zi a Anului Nou, care este considerată ziua lor de naştere. Legenda spune că, în antichitate, cerul şi pământul nu erau despărţite. Întregul cosmos semăna cu un mare ou în care domina bezna totală. În interiorul acestuia s-a născut un mare erou pe nume Pangu, care a despărţit cerul de pământ cu un topor uriaş. După separarea cerului de pământ, zeiţa Nuwa, care avea corp de om şi coadă de dragon, a coborât din cer să facă toate fiinţele pământeşti din lut. În prima zi, a creat din nămol păsările, a doua zi câinii, a treia zi oile, urmând porcii, taurii şi caii. În a şaptea zi a creat fiinţele umane, iar în a opta zi diferitele plante cerealiere pentru hrana oamenilor. De aceea, prima zi a unui an chinezesc este numită şi "Ziua păsărilor", iar a şaptea "Ziua oamenilor". Tot din această cauză, în prima zi a anului nou, oamenii lipesc un desen cu cocoşi pe poartă, iar în al şaptea zi una cu figuri omeneşti pe perdele patului, pentru protejarea casei.