Schema emisiunilor
Despre CRI
Despre noi
Caută:
 
Home | Informaţii | Chineză | Cultură Divertisment | Turism-Bucătărie | Comunicare | Economie-Societate Salut, China
Dialog cu Luminiţa Bălan, director al Institutului Confucius din cadrul Universităţii din Bucureşti
2017-01-25 13:12:47 cri-1

 

Stimaţi ascultători, bun găsit la o nouă ediţie a rubricii Poşta Redacţiei! La microfon, Xiao Zhiang.

În ultimii ani, lucrările tot mai multor scriitori chinezi renumiţi contemporani au fost traduse din chineză în română, muncă la care au adus contribuţii mari sinologii români şi românologii chinezi. Printre aceştia se numără şi Luminiţa Bălan, director al Institutului Confucius din cadrul Universităţii din Bucureşti, care a avut, recent, un dialog cu Citra Anton, preşedintele Filialei Bucureşti a Clubului ascultătorilor RCI în limba română din lume.

(Material audio)

Citra Anton: Aţi avut o activitate impresionantă, având lucrări traduse atât din limba chineză clasică, cât şi din cea modernă. Care din acestea v-au atras mai mult şi de ce?

Luminiţa Bălan: Într-adevăr, am început acum mulţi ani prin a traduce din filozofia chineză clasică. Prima carte pe care am început să o traducem a fost opera filozofului Zhuangzi, în anul 1988, împreună cu un alt sinolog, Tatiana Segal. Nu am avut nicio speranţă că vom putea publica traducerea. Am făcut-o pur şi simplu din pasiune pentru textele taoiste. Într-adevăr, opera lui Zhuangzi nu este doar o lucrare care adună filozofia clasică chineză, o coagulează într-un sistem foarte bine articulat, dar este şi o proză foarte frumoasă, ne-a fascinat şi textul în sine. Am început cu această lucrare şi am tradus mai bine de 20 de ani. Între timp am început să traduc individual din opera unui alt filozof, Xunzi, ultimul mare confucianist din perioada pre-imperială, această a doua carte a apărut înainte de Zhuangzi. Cu aceste două opere începute acum mult timp şi publicate deja, pot spune că debutul l-am făcut cu opere chineze clasice. Apoi a urmat lucrarea filozofului Mengzi care nu este finalizată, mai traduc, dar aceste texte clasice mă pasionează foarte mult şi este o aventură intelectuală extraordinară să poţi traduce din ele. Între timp am început să mă apropii de literatura chineză contemporană, deja am tradus trei din cărţile lui Mo Yan. Desigur, această apropiere s-a făcut mai demult, încă din perioada facultăţii am citit din literatura chineză modernă, contemporană, mi-au plăcut foarte mult aceste lucrări, însă de când Mo Yan a câştigat premiul Nobel pentru literatură, interesul editurilor din România este mai mare pentru acest gen de literatură şi atunci ne-au solicitat pentru traducere.

Citra Anton: Există o mulţime de autori în literatura chineză. Care au fost criteriile după care i-aţi selectat?

Luminiţa Bălan: Sunt o mulţime de autori contemporani absolut minunaţi care merită citiţi şi traduşi în alte limbi, în aşa fel încât, cititorii din întreaga lume să se poată familiariza mai bine cu literatura chineză. Sigur că editurile întotdeauna încearcă să selecteze acei scriitori foarte cunoscuţi, care au fost premiaţi, care au ieşit să spunem aşa, în lumea largă pentru că le interesează ca aceste cărţi să se vândă. Interesul pentru Mo Yan în România a început înainte ca acesta să ia premiul Nobel şi aici trebuie să reliefez rolul foarte important al editurii Humanitas, Humanitas Fiction, unde colegul meu Dinu Luca a început cu Sorgul Roşu, apoi a publicat Obosit de viaţă, obosit de moarte şi aceste două lucrări au anunţat deja apariţia unui mare scriitor şi pe piaţa românească. În momentul în care a luat premiul Nobel, cititorii români erau deja familiarizaţi cu opera sa. Sigur că s-a mai tradus din Su Tong, Yu Hua şi alţi scriitori contemporani. Sigur că noi ca sinologi avem opţiunile noastre şi ne interesează tematica, inovaţia la nivel stilistic şi aşa mai departe, avem criteriile noastre după care evaluăm un scriitor având acces direct la textul original. Editurile care fac selecţia se orientează după mersul pieţei şi principiile de ordin economic sunt foarte importante.

Citra Anton: Cum privesc cititorii români literatura chineză şi ce aşteptări au de la ea?

Luminiţa Bălan: Sunt foarte mulţi cititori români interesaţi să cunoască mai multe despre literatura chineză şi cred că, în ultimii ani, s-au făcut progrese în acest sens. Aş putea să spun că până în 1989 când lucrurile s-au mai schimbat puţin şi în ce priveşte politica editurilor şi criteriile după care selectează autorii care urmează să fie traduşi, s-au publicat foarte multe lucrări din literatura clasică chineză - Visul din pavilionul roşu, Întâmplări din lumea cărturarilor, Călătorie spre Soare Apune. Scriitori chinezi din perioada clasică, din perioada modernă au fost traduşi în aşa fel încât cititorii români şi-au format o anumită părere despre literatura chineză şi lucrurile acelea din perioada clasică, din perioada imperială îi fascinau foarte mult. În momentul în care editurile au început să publice şi din autorii contemporani, sigur că au venit în contact cu un alt tip de literatură cu o altă tematică, altă tipologie a personajelor şi acomodarea cu temele care sunt în vogă în literatura chineză contemporană cu temele avangardei chineze, ale postmodernismului le sunt noi şi este necesară o familiarizare cu contextul cultural, trebuind să cunoşti nişte date ca să înţelegi, să ai fundalul socio-cultural bine definit.

Citra Anton: Anul acesta la Romexpo, China a fost invitată de onoare a târgului de carte. Cum văd autorii chinezi literatura română, deoarece aţi interacţionat mai mult cu ei?

Luminiţa Bălan: Am interacţionat cu scriitorii care au fost la acest eveniment şi am avut prilejul să discut mai mult cu aceşti scriitori, cu Yu Hua, cu Cao Wenxuan, care au fost şi sunt autori foarte cunoscuţi şi premiaţi, au câştigat numeroase premii, sunt cunoscuţi atât în Europa cât şi în România, sunt mulţi cititori ai operelor lor. Aceştia ştiu despre literatura română destul de puţin. În această delegaţie au fost şi poeţi, poeta Lan Lan care îl cunoştea pe Eminescu şi alţi scriitori din referinţele pe care le-a avut. Nu aş putea spune că erau foarte familiarizaţi cu literatura română.

Citra Anton: Ați participat, în 18 ianuarie, la lansarea volumului Femeia cu buchetul de flori de Mo Yan. Ce v-a determinat să traduceţi opere de Mo Yan şi ce alţi autori chinezi mai urmează să traduceţi sau aţi dori să fie traduşi?

Luminiţa Bălan: După apariţia acestui volum de nuvele Humanitas Fiction, s-a constat un interes foarte mare al cititorilor pentru proza scurtă. Până acum, din opera lui Mo Yan s-au tradus romanele, unele dintre ele foarte lungi. Se ştie că Mo Yan are o apetenţă pentru proza de mari dimensiuni, dar am avut sentimentul traducând acest volum de nuvele, că el îşi dezvăluie mult mai bine măiestria pe proza de mici dimensiuni. Humanitas Fiction a decis să mai publice un volum de nuvele, pe care le voi traduce în continuare şi, cel mai probabil, anul viitor vom avea un nou volum, dar totodată traduc şi un roman al lui Yu Hua, care se va publica anul acesta - Cronica unui negustor de sânge şi aş mai avea în plan câţiva scriitori, însă nu aş vrea să le dezvălui deocamdată numele. Am propus editurii Humanitas şi publicarea unor scriitoare chineze, pentru că şi scriitoarele sunt foarte bune, foarte interesante şi sunt câteva în momentul de faţă care s-au remarcat în lumea literară cu contribuţii importante. De exemplu, dacă vorbim despre proză, mi se pare că Wang Anyi este foarte bună, Hong Ying, este o scriitoare foarte interesantă pe care am avut ocazia să o cunosc anul trecut la Târgul Internaţional de Carte de la Beijing, deci sunt câteva nume care cu siguranţă vor fi traduse în anii viitori.

Citra Anton: Sunteţi directorul Institutului Confucius din Bucureşti şi aţi primit Premiul de Excelenţă din partea Hanban în cadrul celei de-a XI-a ediţii a Conferinţei Anuale a Institutelor Confucius din întreaga lume. Ce impact are Institutul Confucius în comunitate?

Luminiţa Bălan: Vorbind despre Bucureşti, dar nu numai, pentru că institutul are şi o clasă Confucius la Bacău şi intenţionăm să deschidem şi alte clase Confucius în România. Avem o colaborare foarte bună cu un centru de limbi străine din Iaşi şi sperăm că în viitor şi acesta să devină clasă Confucius. Deci atât la noi, aici, cât şi în aceste clase Confucius desfăşurăm numeroase activităţi didactice, dar şi activităţi culturale şi pentru că discutăm acum despre traduceri literare şi despre pătrunderea literaturii chineze în România pot să spun că şi între activităţile noastre, întotdeauna includem lansări de carte, dezbateri pe teme de literatură, astfel încât Institutul Confucius să devină centru de promovare a culturii şi a civilizaţiei chineze. Cei care sunt aproape de institutul nostru, care frecventează cursurile, au lunar ocazia să participe la dezbateri, la întâlniri literare, lansări de carte sau alte evenimente culturale şi observăm cum de la un an la altul, impactul este mai puternic.

Citra Anton: Anual, numărul cursanţilor institutului a crescut. Ce elemente ale culturii chineze consideraţi că îi atrag?

Luminiţa Bălan: Îi interesează să cunoască mai bine cultura contemporană, societatea chineză contemporană, însă cei mai mulţi realizează cât de necesar este să se îndrepte şi spre trecutul Chinei, să înţeleagă tradiţiile, istoria, devenirea acestei civilizaţii, pentru că numai în felul acesta, înţelegând acest fundal străvechi, acest fundament foarte solid pe care s-a clădit societatea contemporană, deci numai aşa poţi înţelege mai bine lucrurile şi, sunt, sigur, foarte mulţi cursanţi interesaţi de dezvoltarea economică, de acest boom formidabil economic al Chinei, ascensiunea Chinei pe arena internaţională şi, sigur, încep să înveţe limba, dar îşi dau seama că lucrurile sunt foarte complexe şi pentru a înţelege acest miracol chinezesc, cum este de multe ori denumit, trebuie să te îndrepţi şi spre trecut, spre tradiţie, spre obiceiurile străvechi, numai aşa poţi avea o imagine cuprinzătoare.

Citra Anton: Există multe prejudecăţi privind China şi cultura ei. Care din ele vi se par cele mai frecvente şi cum ar putea fi eliminate sau cel puţin ameliorate?

Luminiţa Bălan: Prejudecăţi probabil că există, eu care mă ocup de limba chineză, de predarea ei, de activităţile culturale din institut, de dimineaţă până seara, nu aş putea spune, pentru că aceste activităţi îmi ocupă tot timpul, de multe ori nici nu mai iau în seamă ideile preconcepute, prejudecăţile şi încercăm prin tot ceea ce facem noi să le dovedim oamenilor că de fapt nu ar trebui să existe aceste prejudecăţi. O idee preconcepută pe care o întâlnim adeseori este aceea că vin chinezii şi ne cuceresc. Le spun întotdeauna celor care formulează idei de felul acesta că nu avem de ce să ne temem. Dacă privim în istoria Chinei, chinezii nu au fost nişte cuceritori, nu au avut această filosofie de viaţă şi anume de a se întinde, de a cuceri popoare, de a supune, nu au avut decât ideea cooperării cu vecinii, a armoniei. Conceptul acesta al armoniei străbate civilizaţia chineză de la începuturi, din perioade foarte îndepărtate din trecut. Dacă privim în timpul dinastiei Han, Tang şi a altor perioade înfloritoare când China era extrem de puternică, îşi doreau să ajungă la relaţii armonioase şi să le cultive, să aibă prieteni, îşi promovau tradiţiile, valorile pe Drumul Mătăsii, care astăzi devine din nou foarte important în contextul politicii mondiale. Noul Drum al Mătăsii îşi doreşte să fie un drum, o cale pe care popoarele să se întâlnească, să se înţeleagă, să se tolereze reciproc, să se ajute şi fiecare să-şi pună în valoare părţile pozitive. Deci, ideea această că vin chinezii să ne cucerească este total falsă şi lipsită de argumente dacă privim în trecutul Chinei şi privim şi în epoca actuală. Principiile politicii de stat chineze se bazează pe concepte din filosofia, din tradiţia culturală străveche a Chinei şi înseamnă armonie, înţelegere, întrajutorare, deci sunt lucruri care nu au de ce să ne sperie, dimpotrivă, să ne bucure.

Citra Anton: Cum reuşiţi să îmbinaţi viaţa de familie, cu celelalte activităţi de cadru didactic, traducător?

Luminiţa Bălan: Cu încredere în forţele proprii şi cu încredere că acolo unde sădim o sămânţă, sigur va răsări ceva. Am zi de zi acest sentiment şi bucuria să constat progresele pe care le fac studenţii mei de la catedra de chineză a Universitaţii Bucureşti, să văd cum îşi iniţiază şi îşi desfăşoară propriile proiecte de studiu, sau mai departe proiecte profesionale şi gândul că am pus şi eu o mică piatră la temelia acestor proiecte şi la temelia acestui proces de dezvoltare mă bucură foarte tare. Deci, cred că meseria de profesor este o meserie absolut formidabilă şi care îmi aduce foarte multă bucurie, fiindcă văd roadele muncii şi în atâtea generaţii de studenţi pe care le-am format. Din aceste generaţii fac parte sinologi străluciţi, care sunt aici sau în alte ţări şi îşi pun în valoare cunoştinţele dobândite în facultate. De asemenea, activitatea de traducător este una la fel de importantă pentru că ea înseamnă să facilitezi unor cititori accesul la valorile culturale, la opere, pe care altminteri nu ar avea posibilitatea să le cunoască. În ceea ce priveşte activitatea de la Institutul Confucius, cred că şi aici se vede bucuria cu care noi muncim şi construim în fiecare zi, sperăm ceva foarte bun şi util.

Citra Anton: Apropiindu-se Anul Nou Chinezesc vă rog să transmiteţi un mesaj, urări pentru Radio China Internaţional şi ascultătorii săi!

Luminiţa Bălan: Doresc tuturor chinezilor multă sănătate, prosperitate, să aibă un an bun, rodnic, să fie fericiţi, să-şi îndeplinească toate dorinţele!

Stimaţi prieteni, aţi ascultat un interviu cu Luminiţa Bălan, director al Institutului Confucius din cadrul Universităţii din Bucureşti, realizat de Citra Anton, preşedintele Filialei Bucureşti a Clubului asclutătorilor RCI în limba română din lume. Îi mulţumim aici şi domnului Vicenţiu Gheorghe pentru transcrierea înregistrării audio a interviului! Poştaşul secţiei de limbă română a RCI, Xiao Zhigang vă spune la revedere de la Beijing! Pe săptămâna viitoare!

[  Printează ][ ][  Home ]
Altele
Comentarii
in Web   romanian.cri.cn
Alte rubrici Forum
© China Radio International.CRI. All Rights Reserved.
16A Shijingshan Road, Beijing, China