Dr. Anna Eva Budura

Cu 5.000 de ani în urmă, strămoşii poporului chinez, popor agricol, dependent de schimbările intervenite în natură, au urmărit mişcarea constelaţiilor, rotirea Lunii în jurul Pământului şi a Pământului în jurul Soarelui şi au elaborat un calendar lunar-solar destul de complicat, dar foarte eficient, folosit, fără greş, până în zilele noastre.

Acesta este şi motivul pentru care, chiar dacă guvernul Republicii China, instalat în ianuarie 1912, a acceptat calendarul gregorian, pentru a-şi uşura comunicarea cu celelalte naţiuni ale lumii, şi guvernul, şi poporul chinez au înţeles să nu renunţe la calendarul agricol tradiţional creat de strămoşi. Şi asta fie şi datorită faptului că doar sărbătorile prevăzute de acesta, în deplină concordanţă cu mişcarea lumii vegetale şi a constelaţiilor, ofereau satisfacţia spirituală deplină şi menţineau conştiinţa continuităţii.

Folosirea oficială a calendarului, conceput în timpul dinastiei Xia, în secolele XXI-XVI î.H., a fost decretată în anul 104 î.H. de împăratul Wu al dinastiei Han şi tot atunci s-a proclamat că Zorile unui nou an se ivesc în prima zi a primului ciclu de lună nouă, după ce Soarele intră în zodia câinelui, adică a lui Aquarius. Aceasta explică de ce Anul Nou, după calendarul tradiţional chinezesc, nu poate începe înainte de 21 ianuarie şi nici mai târziu de 20 februarie, date ale calendarului gregorian.

Calendarul agricol tradiţional chinezesc este unul lunar solar. În calcularea acestuia se ţine seama de anul lunar care are 12 luni, unele cu 29, altele cu 30 de zile, 354 de zile în total, şi anul solar, tot cu 12 luni, dar cu 365 de zile. În practicarea celor două calendare rezultă o diferenţă de 11 zile în fiecare an. În trei ani se acumulează 33 de zile diferenţă. Astfel că, la fiecare trei ani, se adaugă o lună intercalată. Dar, şi aşa, în fiecare an, se acumulau trei zile.

Pentru a rezolva această problemă, începând din secolul al VIII-lea î.H., la fiecare 19 ani, se mai adaugă o lună intercalată şi astfel anul lunar chinezesc se pune în concordanţă cu cel solar. Partea solară din calendarul agricol chinezesc, cu date fixe, o reprezintă cele 24 de diviziuni şi subdiviziuni solare, calculate în funcţie de deplasarea cu câte 15 grade a Pământului în rotaţia sa în jurul Soarelui. Aceasta marchează echinocţiul de primăvară şi toamnă, solstiţiul de vară şi de iarnă, începutul fiecărui anotimp, precum şi fenomenele naturale specifice. Diviziunile solare debutează în fiecare an la 5 februarie cu lichun - instalarea primăverii.