170811posta

Feng Jicai este și o persoană activă în protecția patrimoniului cultural, aducând contribuții considerabile pentru conservarea istorică și culturală din mediul urban, dar se ocupă de și salvarea tradițiilor și a folclorului. El a amintit că, la sfârșitul anului 2004, a făcut o serie de vizite de documentare asupra patrimoniului cultural național și a constatat că, în general, aceste proiecte se află într-o situație mai critică decât cele ale patrimoniului cultural intangibil. Asemenea fenomen este din cauza faptului că patrimoniul cultural este concret și fix, în timp ce cel intangibil nu are o formă concretă și nu se evidențiază chiar dacă este afectat.

Ca exemplu, să luăm sărbătorile tradiționale pe care oamenii le consideră importante când aproape se pierd. Pe de altă parte, patrimoniul intangibil se transmite prin viu grai sau prin tehnici manuale. În ce privește conservarea patrimoniului intangibil, scriitorul chinez consideră că trebuie evidențiate trei aspecte care sunt: patrimoniul etniilor conlocuitoare, meșterii și artiști și satele vechi.

Aflate într-un val puternic de integrare globală, etniile conlocuitoare nu au puterea să-și conserve cultura. Tot mai multe locuințe tradiționale dispar, costumele etnice sunt din ce în ce mai puțin îmbrăcate, iar tinerii se muta în marile orașe pentru a munci.

În regiunea sud-estică din provincia Guizhou, regiune populată, în principal, de etniile Miao și Dong, 300.000 de tineri au părăsit zona muntoasă în care au locuit și lucrează în provinciile Jiangsu și Zhejiang de pe Fluviul Albastru. Aceste regiuni sunt mult mai dezvoltate decât localitatea lor natală. În școlile din unele regiuni etnice, generația tânără nu mai are cunoștințele necesare despre propria etnie, nici sentimente atât de profunde față de propria cultură, unele limbi fiind pe cale de dispariție care au sub 1.000 de vorbitori.

Feng Jicai a propus în această privință să fie luate o serie de măsuri, precum intensificarea legislației cu accentul pe culturile etniilor conlocuitoare, instituționalizarea măsurilor de conservare, înființarea unei fundații în acest sens, implementarea unor cursuri școlare privind culturile și trăsăturile etniilor din țara noastră, organizarea de vizite de documentare interdisciplinare la nivel înalt la care să participe mai multe instituții de resort.

În al doilea rând, asigurarea meșterilor și artiștilor dintr-un anumit domeniu cultural este la fel de importantă. Feng Jicai a amintit că dificultățile în această privință le reprezintă necunoașterea persoanelor respective. Asemenea meșteșugari, artiști, pictori, dansatori, cântăreți se răspândesc în întreaga țară, nefiind renumiți și neavând consemnări descoperite de-alungul timpului. O meserie dispare odată cu decesul unei persoane care cunoaște cultura și care nu a avut posibilitatea să o transmită urmașilor. Feng Jicai este de părere că trebuie înființate anuare și dosare cu materiale în scris, fotografii și materiale video cu meșterii și artiștii etnografici. Pentru aceștia din urmă trebuie alocate fonduri pentru a-i ajuta să conserve tradițiile locale.

În ce privește consevarea satelor vechi, au fost depuse în ultimii ani, eforturi uriașe. Dificultățile constau în faptul că prosesele de conservare trebuie desfășurate în condițiille în care se îmbunătățește nivelul de trai al sătenilor. Feng Jicai a expus propunerea lui în patru puncte și anume: stabilirea programelor în funcție de diferitele realități din fiecare sat tradițional, înființarea anuarelor sau listelor cu sate și stabilirea obiectivelor și măsurilor de protejare, și, nu in ultimul rând, conservarea satelor etnice.