Interviu cu Prof. Univ. Dr. Luminița Bălan (partea a doua)

Mulţi oameni din oraş, care îl cunoşteau pe Xu Sanguan, au băgat de seamă că Erle avea nasul lui Xu Sanguan, Sanle avea ochii lui, însă pe chipul lui Yile nu se vedea nici o trăsătură care să amintească de el. Atunci, oamenii au început să comenteze pe la spate că Yile nu-i semăna deloc lui Xu Sanguan, la gură semăna cu Xu Yulan, dar în rest nu avea nimic nici de la maică-sa. Era limpede că mama acestui copil era Xu Yulan, dar oare era Xu Sanguan tatăl? Cine sădise sămânţa în trupul lui Xu Yulan? Nu cumva He Xiaoyong? Pe măsură ce creştea, Yile semăna tot mai mult la ochi, la nas şi chiar şi la urechile acelea mari cu He Xiaoyong.

Când au ajuns bârfele şi la urechile lui Xu Sanguan, acesta l-a chemat pe băiat şi l-a privit cu atenţie. La vremea aceea, Yile avea doar nouă anişori, iar după ce l-a cercetat cu mare băgare de seamă, Xu Sanguan nu s-a putut hotărî, aşa că a adus singura oglindă a familiei. (Fragment din romanul scriitorului chinez Yu Hua, Cronica unui negustor de sânge, tradus de Prof. Univ. Dr. Luminița Bălan)

Cum poate reuşi o traducere să dăinuiască într-o altă limbă ca o capodoperă literară deplină, putând spune că astfel o naţiune a îmbogăţit spiritul altei naţiuni？

Este ceea ce ne dorim întotdeauna şi eu îmi propun acest lucru. Sigur, n-am tradus foarte mult. Îmi doresc să traduc încă multe alte lucrări, dar îmi doresc ca prin fiecare traducere pe care o fac să rămână ceva şi mă bucur foarte mult atunci când studenţi de-ai mei sau cititori obişnuiţi îmi spun că le-a plăcut o anumită nuvelă de Mo Yan pe care am tradus-o sau un roman şi chiar îmi citează pasaje din aceste cărţi. Mă bucură foarte mult pentru că-mi dau seama că într-adevăr a rămas ceva. Nu a fost o carte, o lectură uşoară care s-a isprăvit şi în urma ei n-a rămas nimic. Sigur, ne dorim ca prin traducere să transpunem într-o formă accesibilă cititorului român, spiritualitatea chineză, să-i ajutăm să înţeleagă specificitatea literaturii chineze. Şi cum spuneam trebuie să poţi ca prin cuvintele pe care le ai la dispoziţie, fiindcă nu-i aşa, acesta este instrumentul cu care lucrăm, încercăm ca prin alegerea stilistică, prin turnura frazei, prin tonul pe care îl dăm textului să redăm frumuseţea limbii chineze, să redăm bogăţia ideatică a scriitorului. Deci ne străduim, cu alte cuvinte, să se vadă, să iasă la iveală spiritul chinezesc şi specificitatea literaturii chineze contemporane.