În perioada Celor trei Regate (220 -- 280) din istoria Chinei, trăia în statul Wei un anume Lu Yu. Abia împlinise 10 ani, când Lu Yu a rămas orfan de cei doi părinţi. La puţin timp după marea nenorocire i-au murit şi cei doi fraţi mai mari. În acea vreme, ţara era dezbinată în trei regate, iar războaiele dintre ele se ţineau lanţ. Într-o situaţie atât de dificilă, Lu Yu muncea din greu şi abia-abia izbutea să le asigure celor două cumnate-văduve şi nepoţilor o viaţă de azi pe mâine. Dar comportamentul şi erudiţia lui erau recunoscute şi preţuite de toată lumea.

Ulterior, Lu Yu a devenit demnitar la curtea regelui Mengdi din Regatul Wei. În perioada dregătoriei sale, de mai mulţi ani, s-a dovedit foarte cinstit şi drept şi a făcut o mulţime de propuneri importante în ce priveşte cârmuirea statului, câştigându-şi încrederea profundă a regelui.

Pe vremea lui, alegerea dregătorilor se făcea ţinându-se seama de faima candidaţilor. Dregători astfel aleşi erau, în majoritatea lor, buni doar să spună vorbe goale sau linguşitoare, astfel că rezultatele activităţii lor îl nemulţumeau pe rege. Într-un an, când trebuia pus un nou prim-ministru, regele Mengdi a dat poruncă fermă că pentru alegere, recomandarea să-i fie făcută numai şi numai de Lu Yu.

Atât recomandarea cât şi selecţionarea demnitarilor (s-a subliniat cu acel prilej) nu se cuvine să se călăuizească doar după criteriul faimei, fiindcă ea este aidoma unei turte desenate pe pământ, cu care nu poţi să-ţi astâmperi foamea.

Proverbul chinezesc "Turta desenată nu poate potoli foamea" este folosit şi astăzi pentru a-l califica pe cel care "se îmbată cu apă rece", consolându-se cu propriile iluzii, sau pentru a întări adevărul că faima ce nu corespunde realităţii este deşartă, inutilă şi chiar dăunătoare.