În statul Chu din China antică trăia un vânător tare priceput la cântatul din fluier. Când avea un fluier din bambus în mână, ştia să imite mugetul, răgetul, zbieretul, scheunatul … a tot felul de animale sălbatice. Vânătorul era foarte mândru de măiestria sa.

Într-o zi, i-a venit o idee nemaipomenită: Întrucât jivinele auzindu-şi semenii, se vor aduna, nu voi putea oare prin imitarea graiului lor, să capturez cu uşurinţă mai mult vânat? Îşi zise el, pe deasupra, prin cântatul din fluier, mă voi apăra de atacul animalelor feroce, deoarece un animal se teme negreşit de un alt animal. În momente critice, pot să sperii fiara periculoasă cu sunetul scos fluierului.

Astfel, vânătorul, plin de sine, a plecat în munţi, luând cu sine arcul şi săgeţi, puşa de vânătoare. Vrând să prindă mai întâi un cerb, el scoase fluierul şi începu să cânte, imitând mugetul cerbului. Nu după mult timp, o ciurdă de cerbi veniră la locul lui de pândă. Aşa că vânătorul prinse fără mari eforturi câţiva cerbi. Nu mai putea de bucurie pentru isprava lui, dar nu se aşteptase ca după câteva clipe, un leopard să vină gonind înspre el. Îngrozit, vânătorul îşi zise: Cum de nu m-am gândit adineaori? Cerbul este prada preferată a leopardului. Mugetul de cerb poate să-i atragă semenii lui, dar şi leopardul. Acum, nu pot să îndepărtez leopardul decât prin zbieretul tigrului, scos din fluier. Aşa şi făcu vânătorul. Şi să vezi minunea: leopardul se opri din mers, şi chiar plecă.

Văzând rezultatul miraculos al metodei sale, vânătorul puse de o parte fluierul şi se pregăti să se întoarcă acasă. Nu se aştepa însă ca auzind zbieretul unui semen, câţiva tigri să se apropie. Întâmplarea îl băgă într-adevăr în sperieţi pe vânătorul nostru. Cu chiu şi vai, îşi dădu seama că tigrul se teme de urs. Aşa că făcu din nou uz de arma sa de autoapărare.

Mormăitul ursului răsună în pădure. Tigrii nu îndrăzniră să zăbovească, dând să pătrundă în desişuri.

Vânătorului i se ridică o piatră de pe inimă. Dorea să şadă rezemat de un copac să se odihnească puţin. Însă nu se ştie de une apăru un urs uriaş care stătea în două labe în faţa vânătorului. De data aceasta, nu mai avu timp să ia fluierul, cu atât mai puţin să cânte la el, căci fu înhăţat şi sfâşiat de urs.

Traducere: Li Jiayu