În timpul dinastiei Sui (581 - 628), trăia un om simplu şi isteţ, dar cam bâlbâit. Tot pe atunci, marele demnitar Yang Su, ori de câte ori se simţea plictisit, trimitea după bâlbâit şi se aşternea cu el la taifas. Într-o seară de iarnă, către sfârşitul anului, când stăteau ei la taclale, demnitarul l-a întrebat, mai mult în glumă decât în serios:

„Să presupunem că ai căzut într-o groapă adâncă de zece picioare şi largă tot de zece. Cum faci să ieşi din ea?"

Omul a pus capul în piept, meditând câteva clipe şi a întrebat:

„E vreo s-s-scară?"

„Nu!" a răspuns demnitarul. „Nu te-aş mai fi întrebat, dacă ar fi existat o scară."

Omul a plecat iarăşi capul, chibzuind. După care a întrebat din nou:

„În p-p-plină zi, sau noa-noap-noaptea?"

„N-are importanţă în ce moment al zilei!" a răspuns demnitarul. „Întrebarea este cum ieşi din groapă."

„Nu sunt orb," a replicat isteţul. „Dacă nu era după lăsarea nopţii, cum naiba aş fi putut să cad într-o asemenea groapă?"

Demnitarul Yang Su a izbucnit în hohote de râs şi i-a pus alăt întrebare:

„Să presupunem că eşti un general trimis într-un mic orăşel, asediat de o oaste puternică, formată din zece mii de războinici. Garnizoana orăşelului numără mai puţin de o mie de oameni, iar proviziile ajung numai pentru câteva zile. Ce faci?"

Omul a lăsat şi de data aceasta capul în piept, cugetând mai multă vreme. Apoi a întrebat:

„Ceva în-în-întăriri v-v-vin?"

„Nu," a răspuns demnitarul. „De aceea te-am şi întrebat."

Socotind un timp, omul şi-a ridicat fruntea şi a zis:

„Dacă situaţia este precum zici, tare mă tem că suntem pe marginea prăpasiei."

Demnitarul a izbucnit într-un hohot şi mai puternic de râs, şi i-a pus ultima întrebare:

„Ştiu că eşti un om foarte capabil, se spune că te pricepi la toate. Fii atent: Să presupunem că cineva din familia mea a fost muşcat astăzi de un şarpe. Poţi să vindeci această muşcătură?"

„De sigur," a răspuns omul. „Mergi dumneata la zidul de miazăzi şi ia un pumn de zăpadă căzută în a cincea zi a celei de-a cincea luni. Pune-o pe muşcătură şi se va vindeca doar cât ai clipi din ochi."

„Dar," s-a burzuluit demnitarul, „unde ai văzut tu să ningă vara, în cea de-a cincea lună?"

„E drept, n-am văzut," a răspuns omul calm. „Dar dumneata unde ai văzut şarpe să muşte iarna, în a douăsprezecea lună a anului?"

Impreisonat de acest răspuns, demnitarul a lăsat omul să plece în treburile sale.

Traducere: Li Jiayu