詩經•豳風

Cartea cântecelor • Cântece din Bin

東山

Munţii din soare-răsare

我徂東山，

De când plecat în munţii din soare-răsare,

慆慆不歸。

A mă-ntoarce multă vreme nu eram în stare.

我來自東，

Din răsărit apuc azi calea spre a mea casă,

零雨其蒙。

Din cer cade o ploaie măruntă şi deasă.

我東曰歸，

Şi abia am zis că m-oi întoarce în vatra natală;

我心西悲。

Privind spre vest, simt în inima-mi o tristeţe reală.

制彼裳衣，

M-am îmbrăcat în straie simple, obişnuite,

勿士行枚。

Nu mai merg pe câmpul de bătălii cumplite.

蜎蜎者蠋，

Ca o omidă mă târăsc domol tot înainte,

烝在桑野。

Spre satul meu înconjurat de duzi, ţin minte.

敦彼獨宿，

Îmi încolăcesc trupul stând sub o trăsură

亦在車下。

Ca să dorm pe câmp în-astă noapte sură.

我徂東山，

De când am plecat în munţii din soare-răsare,

慆慆不歸。

A mă-ntoarce multă vreme nu eram în stare.

我來自東，

Din răsărit apuc azi calea spre a mea casă,

堆雨其蒙。

Din cer cade o ploaie măruntă şi deasă.

果蠃之實，

Se văd ciochine de tărtăcuţe-ngălbenite,

亦施於宇。

Cu tulpini atârnându-se de streşine ieşite.

伊威在室，

Gândăceii umblă în odăi umede şi joase,

蠨蛸在戶。

Păienjenite-s uşile şi ferestrele-ntunecoase.

町畽鹿場，

Ogoarele-s de căprioare sălbatice umblate,

熠燿宵行。

Noaptea licăresc licurici-n pustii-ntristate.

不可畏也，

Casa şi grădina-s groaznic de pustiite,

伊可懷也。

Dar în mintea mea ele rămân viu întipărite.

我徂東山，

De când am plecat în munţii din soare-răsare,

慆慆不歸。

A mă-ntoarce multă vreme nu eram în stare.

我來自東，

Din răsărit apuc azi calea spre a mea casă,

堆雨其蒙。

Din cer cade o ploaie măruntă şi deasă.

鸛鳴於垤，

Cocorii ţipă cu jale cocoţându-se pe coline,

婦嘆於室。

Femeia scoate întruna în a ei odaie suspine.

灑掃穹窒，

Mătură prin casă şi astupă găuri cu iarbă uscată,

我徵聿至。

M-a aşteaptă ca-n braţu-mi să vină înduioşată.

有敦瓜苦，

Ciorchine de tărtăcuţe amare şi-ngălbenite,

烝在栗薪。

Stau pe stive de lemne de castan îngrămădite.

自我不見，

Trei ani de când plecat-am de acasă,

於今三年。

Un dor nestins inima-i tot apasă.

我徂東山，

De când am plecat în munţii din soare-răsare

慆慆不歸。

A mă-ntoarce multă vreme nu eram în stare.

我來自東，

Din răsărit apuc azi calea spre a mea casă,

堆雨其蒙。

Din cer cade o ploaie măruntă şi deasă.

倉庚於飛，

Grangurii zboară prin văzduhul de lumină,

熠燿其羽。

Penaju-şi luceşte-n a soarelui rază senină,

之子於歸，

Când urma să-mi fie mireasă ruptă din soare,

皇駁其馬。

Bididiul meu bălţat o purta în spinare.

親結其縭，

Mama ei îi puse o eşarfă de mătase subţire,

九十其儀。

Petrecerea de nuntă îi aducea noroc şi fericire.

其新孔嘉，

Era aievea o mândreţe de fată la cununie,

其舊如之何？

Ne-om reîntâlni oare cu tot atâta veselie?

Traducere: Xu Wende