În timpuiri străvechi, era un om pe nume Zhu Pingman. Îl chinuia tot timpul dorinţa de a învăţa o tehnică cu totul neobişnuită, pe care nimeni altul să n-o fi ştiut. Aşa că a vândut tot ce avea mai de preţ şi, cu banii astfel obţinuţi în desagă, şi-a luat lumea în cap ca să intre ucenic la un maestru mai acătării.

După trei ani, Zhu Pingman s-a întors. Consătenii l-au întreba curioşi:

„Ce fel de meşteşug straşnic ţi-ai însuşit în aceşti ani?"

Zhu le-a răspuns cu vădită îngâmfare:

„Să ştiţi că am intrat ucenic la marele maestru Zhi Liyi şi acum stăpânesc tehnica specială de ucidere a dragonului!"

Apoi, a povestit cu lux de amănunte ce cuţit trebuie folosit pentru a omorâ fiara, cum trebuie imobilizat capul dihaniei, în ce fel să i se spintece burta, etc. etc.

Dar când a fost întrebat cum arată un dragon şi unde trăieşte, Zhu a tăcut mâlc, nemaiştiind ce să răspundă. Sătenii nemaiputându-şi stăpâni hohotele de râs, i-au zis:

„Este foarte bine că ţi-ai însuşit acest meşteşug extraordinar! Dar unde e dragonul? E clar: meşteşugul tău este nemaipomenit. Treaba e însă: cum şi unde ai putea să-l foloseşti?"

Auzind vorbele constătenilor, Zhu Pingman şi-a dat seama că meşteşugul pentru a cărui însuşire a cheltuit atâţia gologani, atât timp şi atâta trudă, îi este de fapt cu totul inutil.