De mult de demult a fost un boier care avea trei fii. Boierul îmbătrânit a căzut bolnav. Văzând că boala i-se înrăutăţea pe zi ce trece şi fără speranţa de însănătoşire, boierul îşi chemă pe cei trei fii în apropierea patului său şi îl întrebă pe fiul cel mare:

- Mă tem că boala mea nu mai are leac. După ce voi muri, cum ai dori să mă îmormântezi?

- Fii liniştit, tata. Am să-ţi amenajez o ceremonie funerară fastuoasă, invitând cât mai mulţi preoţi daoişti să facă o mare slujbă. Am să-ţi mai confecţionez cel mai bun sicriu şi să te îmbrac cu cele mai bune straie….

Dar nici nu termină ce avea de spus, fu oprit de bătrânul boier:

- Taci din gură, risipitor ce eşti! Nu mai vreau să te văd.

La aceeaşi întrebare, cel de-al doilea fiu răspunse:

- După mine, funeraliile trebuie să fie mai modeste.

Dar nici de data aceasta, bătrânul nu se mulţumi de răspunsul fiului şi se întoarse cu spatele spre el, fără să-l bage în seamă.

În cele din urmă, fu întrebat şi mezinul, care, ştiind bine firea tatălui, îi răspunse fără să se gândească:

- Tatăl, ai vrut toată viaţa, doar să primeşti banii fără să-i cheltuieşti niciodată. Aşa că de vei muri, am să încerc să scot şi eu ceva gologani din moartea ta.

- Spune-mi ce ai de gând? întrebă boierul cel muribund.

- Am să te jupuiesc. Pielea ta am s-o vând celui care confecţionează şi vinde tobe; carnea ta, s-o vând unui stăpân de restaurant.

- Dar, oasele ce mai rămân?

- Am să-le ard în cenuşă şi o folosesc drept îngrăşământ.

Auzind cuvintele fiului său mic, boierul zâmbi satisfăcut, şi scoas de la brâu o legătură de chei pe care i-o înmână fiului mic, zicând:

- Fiul meu, acum pot muri liniştit, dând avuţia acestei familii pe mâna ta.

Traducere: Li Jiayu