宴梅道士山房
孟浩然
林臥愁春盡,
搴帷覽物華。
忽逢青鳥使,
邀入赤松家。
金灶初開火,
仙桃正發花。
童顏若可駐,
何惜醉流霞。
Bând în casa din munte a călugărului taoist Mei
Meng Haoran
Trist mă-ntind lâng-un arbore, primăvara-i pe sfârşite,
Ridic perdeaua şi admir peisaje vii şi liniştite.
Deodat' mesager apare pasărea albastră,
Invitat, intru-n coliba „Pinul Roşu"*, sihastră.
În cuptorul de-aur** focul abia fu aprins,
Piersicul magic* * * a-nflori a prins.
De chipu-mi de copil rămâne neschimbat,
Nu regret că de vin straşnic voi fi îmbătat.
* Coliba „Pinul Roşu": locuinţa izolată a magicianului pe care poetul îl compară cu un nemuritor.
** Taoiştii practicau alchimia cu un cuptor de-aur atât pentru transformarea metalelor, cât şi pentru cercetarea elixirului nemuririi.
*** Piersicul magic produce piersici ale nemuririi. Piersicul este în tradiţia chinezilor un simbol al longevităţii.
Traducere: Xu Wende