În acest capitol, Laozi arată că Dao-ul este o nefiinţă, dar folosinţa lui este inepuizabilă. În viziunea lui Laozi, Dao-ul este profund şi tăinuit, nu are chip şi totuşi există ca originea tuturor lucrurilor. Dao-ul s-a născut înainte de existenţa Împăratului ceresc. Dao-ul este obârşia Cerului şi Pământului, mama tuturor lucrurilor, noumen şi lege a universului şi a naturii.

道衝， Dao-ul e-o nefiinţă,

而用之或不盈。 Dar epuizare nu cunoaşte a sa folosinţă.

淵兮， Dao-ul adâncime are,

似萬物之宗。 Ca izvor al tuturor lucrurilor pare.

挫其銳， Caracterul tăios nu-şi arată,

解其紛， Nu-i vine situaţie încurcată,

和其光， Străluceşte fără dâră,

同其塵。 Se împreună cu ţărână.

湛兮， E un tainic izvor,

似或存。 Pare-că există în vecie.

吾不知誰之子， Nu ştiu al cui e fecior,

象帝之先。 Parc-ar fi naintea Zeului din tărie.

Traducere: Xu Wende