歲暮歸南山

孟浩然

北闕休上書，

南山歸敞廬。

不才明主棄，

多病故人疏。

白髮催年老，

青陽逼歲除。

永懷愁不寐，

松月夜窗虛。

Întorcându-mă pe Muntele de Miazăzi* la sfârşitul anului

Meng Haoran

Încetând a prezenta memorii la nordicul palat,

Pe Muntele de Miazăzi în colibă m-am înturnat.

Lipsit de haruri, fui lepădat de stăpânul luminat **,

Bolnav fiind, de prieteni vechi m-am înstrăinat.

Cu păr alb simt an cu an c-am îmbătrânit,

Trecu anul de-o nouă primăvară gonit.

Ros de o nesfârşită mâhnire somn nu am,

Luna şi pini noaptea geaba bat în geam.

* Muntele de Miazăzi: Zhongnan, la sud de Chang'an, unul dintre munţii din Lanţul de Sud (Nanshan) din Shaanxi. Majoritatea poeţilor, între care Li Bai, Wang Wei şi Meng Haoran, l-au menţionat în poeziile lor.

**„Fui lepădat de stăpânul luminat": Citind această poezie, împăratul Xuanzong, a declarat indignat că nu l-ar fi concediat niciodată pe Meng, dar că acesta ar fi plecat din proprie iniţiativă. Poezia lui Li Bai „Dedicată lui Meng Haoran" confirmă această declaraţie.

Traducere: Xu Wende