秦中感秋寄遠上人
孟浩然
一丘嘗欲臥,
三徑苦無資。
北土非吾願,
東林懷我師。
黃金燃桂盡,
壯志逐年衰。
日夕涼風至,
聞蟬但益悲。
Trimis în ţinutul Qin la călugărul budist Yuan
Meng Haoran
Tare-aş dori să mă odihnesc pe-o colin-albastră,
De-aş fi în stare să-mi clădesc o casă sihastră.
Să trăiesc în ţara de nord niciodat' n-am dorit,
Mi-e dor de maestrul meu din pădurea de răsărit...
În capitală cheltuiesc aur pe lemn de laur* diafan,
Puteri şi aspiraţii-mi scad an de-an.
La amurg suflul răcoros al serii adie,
Glas de cicadă mi-mple inima de melancolie.
* Alchimiştii credeau că flăcările lemnului de laur topeau aurul. Aici e vorba de costul scump al vieţii din capitală.
Traducere: Xu Wende