În acest capitol, Laozi admiră Dao-ul folosindu-se de zeu al grânelor ca metaforă. El consideră că Dao-ul, ca şi zeul grânelor şi neagra matcă, a procreat şi a crescut toate lucrurile, fiind rădăcină a Cerului şi a Pământului.

În viziunea lui Laozi, Dao-ul are veşnicie, se mişcă neîncetat şi nu cunoaşte istoveală. Cuvintele de laudă ale lui Laozi pentru Dao reprezintă de fapt o slavă adusă instinctului matern.

谷神不死， Zeul grânelor moarte nu cunoaşte,

是謂玄牝。 Din neagra matcă totul se naşte.

玄牝之門， A mătcii negre poartă lină

是謂天地根。 E a Cerului şi Pământului rădăcină.

綿綿若存， Într-adevăr există în veşnicie

用之不勤。 Şi folosu-i etern o să ţie.

Notă: Zeul grânelor-zeu al procreaţiei, aici este vorba de Dao care este originea Cerului şi Pământului, mama tuturor lucrurilor.