În acest capitol, folosindu-se de apă ca o parabolă, Laozi şi-a expus principiile sale de cultivare a spiritului omului.

Apa este moale şi liniştită, nutreşte toate lucrurile fără a se întrece cu ele, se lasă să curgă la vale, ceea ce se coincide cu natura Dao-ului. De aceea Laozi consideră că cel mai bun suflet de om trebuie să se poarte ca o apă, numai astfel el va putea să nu facă greşeli. Laozi socoate aceasta ca filosofia sa a vieţii. În viziunea lui Laozi, apei i se cuvin toate laudele.

上善若水。 Bunătatea desăvârşită e ca apa rece.

水善利萬物而不爭， Apa aduce foloase tuturor lucrurilor cu care nu se-ntrece,

處眾人之所惡， Mulţimii nu-i place locul ce-i şade bine unei ape,

故幾于道。 De aceea apa vine de Dao aproape.

居善地， Stă în locul lui menit omul de bine,

心善淵， Inima-i liniştită ţine,

與善仁， Se poartă cu umanitate,

言善信， Un om de onoare se socoate,

政善治， Duce o politică judicioasă de guvernare,

事善能， Face cât poate fapte binefăcătoare,

動善時。 Prinde momentul oportun de acţionare.

夫唯不爭， Tocmai pentru că nimic nu pretinde,

故無尤。 Fără obidă pasu-l poate întinde.

Traducere: Xu Wende