秋登萬山寄張五
孟浩然
北山白雲裏,
隱者自怡悅。
相望始登高,
心飛逐鳥滅。
愁因薄暮起,
興是清秋發。
時見歸村人,
沙行渡頭歇。
天邊樹若薺,
江畔舟如月。
何當載酒來,
共醉重陽節。
Urcând în toamnă muntele Wan – către Zhang Wu
Meng Haoran
Pe muntele de nord cununat cu nori de ninsoare,
Pustnic, trăiesc în pace încântătoare.
Ca să te văd urc pe-o înălţime spre seară,
Cu gâsca sălbatică inima-mi spre zare zboară.
Amurgul uşor naşte o vagă întristare,
Toamna limpede trezeşte o poetică murmurare.
Văd când şi când săteni apucând spre sate,
Ei merg pe nisip, popas fac la vad pe-nserate,
În zare arborii se-aseamănă cu mici tulpine,
Barca pe malul râului, cu cornul lunii line.
Se cuvine să urcăm aici cu vinuri mirositoare,
Să ne-mbătăm la Sărbătoarea Dublului Soare*.
* Sărbătoarea Dublului Soare cade în a 9-a zi a celei de-a 9-a luni a calendarului lunar şi se mai numeşte Sărbătoarea Dublului Nouă sau Sărbătoarea Toamnei.
Traducere: Xu Wende