竹裏館

王維﹡

獨坐幽篁裏，

彈琴復長嘯。

深林人不知，

明月來相照。

Vila din pădurea de bambuşi

Wang Wei﹡

Şed în pădurea de bambuşi senină,

Cânt la qin şi lung mai şuier încă.

Nimeni nu mă ştie în pădure-adâncă,

Vine să mă lumineze luna plină.

﹡王維：Wang Wei (701-761) Originar din Shanxi, a trecut examenele imperiale în 721 şi a fost numit adjunct al unui demnitar la Biroul Imperial de Muzică. În urma unei greşeli minore, a fost exilat în Shandong, apoi rechemat şi exilat din nou în Gansu. În timpul revoltei lui An Lushan, a refuzat să slujească sub pretextul bolii, dar a fost în cele din urmă obligat să accepte un post de cenzor. Cruţat după revoltă, îşi termină cariera cu rangul de adjunct al preşedintelui Biroului Afacerilor de Stat. Soţia lui a murit la vârsta de 30 de ani, iar Wang Wei nu s-a mai recăsătorit. El a avut grijă de mama sa până la moartea ei. Apoi a rămas singur în vila Lantian de pe malul râului Wang. Fiind budist fervent, a studiat împreună cu prietenul său, Pei Di, scripturile budiste şi a compus cu acesta din urmă o colecţie de catrene dedicate peisajelor din valea râului Wang.

Funcţionar, muzician, pictor, caligraf şi poet, Wang Wei întruchipează omul de litere ideal. Poezia sa este puternic influenţată de budism şi de natură. Stilul său se caracterizează prin puritate şi simplitate riguroasă. Această simplitate nu este însă deloc spontană, ci denotă o măiestrie extraordinară.