積雨輞川莊作

王維

積雨空林煙火遲，蒸藜炊黍餉東菑。

漠漠水田飛白鷺，陰陰夏木囀黃鸝。

山中習靜觀朝槿，松下清齋折露葵。

野老與人爭席罷，海鷗何事更相疑。

Satul din munte după o ploaie îndelungată

Wang Wei

Pădurea goală copleşită-i de ploi, fumul se ridică cu greutate,

Fierte-s legume şi meiul pentru ţărani ce trudesc la est de sat.

Stârci albi zboară peste imense orezării înceţoşate,

Granguri dulce cântă în frunzişul de vară întunecat.

Mă relaxez pe munte, contemplând arbuşti înfloriţi-n zori,

Ţin post sub pini, consumând legume cu boabe pline.

Mujic bătrân, nu mă-ntrec pentru onoruri cu-alţi muritori,

Şi-atunci de ce pescăruşii parcă se tem de mine? *

* „Şi-atunci de ce pescăruşii parcă se tem de mine?": aluzie la un text al filosofului taoist Liezi: Un tânăr iubea foarte mult pescăruşii. Ei se adunau în jurul lui, îl urmau şi-l lăsau să-l atingă. Într-o seară tatăl său îi ceru să-i aducă câţiva pescăruşi, dar a doua zi pescăruşii nu s-au mai aşezat lângă tânăr şi-au zburat la apropierea lui.

                                                                                                                    Traducere: Xu Wende