渭川田家

王維

斜光照墟落， 窮巷牛羊歸。

野老念牧童， 倚杖候荊扉。

雉雊麥苗秀， 蠶眠桑葉稀。

田夫荷鋤至， 相見語依依。

即此羨閒逸， 悵然吟《式微》。

Ţăranii de la râul Wei

Wang Wei

Satul se scaldă-n raze piezişe de soare,

Oi şi boi se-ntorc în adânci ulicioare.

Un moş şi-aşteaptă copilul cu mieluşele,

Stă rezemat în ciomag lângă uşa de nuiele.

Grâul dă-n pârg în a fazanilor cântare clară,

Viermi de mătase-adorm pe-a duzilor frunză rară.

Ţărani vin de la câmp cu sapa-n spinare,

Umplând tot drumul de vorbe-nduioşătoare.

Aş voi idilică să-mi treacă viaţa mie,

Trist îngân un cânt în dor de pustnicie.

                                                                Traducere: Xu Wende