洛陽女兒行

王維

洛陽女兒對門居，才可顏容十五余。

良人玉勒乘驄馬，侍女金盤鲙鯉魚。

畫閣朱樓盡相望，紅桃綠柳垂檐向。

羅帷送上七香車，寶扇迎歸九華帳。

狂夫富貴在青春，意氣驕奢劇季倫。

自憐碧玉親教舞，不惜珊瑚持與人。

春窗曙滅九微火，九微片片飛花瑣。

戲罷曾無理曲時，粧成祗是熏香坐。

城中相識盡繁華，日夜經過趙李家。

誰憐越女顏如玉，貧賤江頭自浣紗。

Cântecul fetei din Luoyang

Wang Wei

La Luoyang stă peste drum o fată,

La cinşpe ani are-nfăţişarea delicată.

Pe cal cu zăbală de jad omu-i vine călare,

Subret-aduce crap pe tavă lucitoare.

Se vede o casă cu foişoare zugrăvite,

Sub streşini piersici şi sălcii-nverzite.

Urcă pe trăsura cu perdele aromitoare,

Evantaie preţioase o-ntâmpină la-nturnare.

Soţu-i arogant, bogat şi plin de putere,

Risipitor, pe Jilun* îl întrece-n avere.

Pe soţioară o învăţ-a dansa cu-ncântare,

Oferă prietenilor corali fără ezitare.

Se sting feştile abia în zori curate,

Ca petale cad raze pe zăbrele gravate.

Distrată, n-are vreme de-a cânta o melodie,

Gătită, stă doar lângă căţuie fumurie.

Soţu-i cunoaşte-n oraş familii bogate,

Zi şi noapte ea vizitează rude apropiate.

De fata din Yue cu chip de jad cine milă are?

Săracă, spală aşadar straie lângă ape clare.

* Jilun, cel mai renumit bogătaş din statul Jin (265-420 e.n.), care oferea prietenilor săi ramuri de corali.

                                                                                                                                   Traducere: Xu Wende