下終南山過斛斯山人宿置酒

李白

暮從碧山下，山月隨人歸。

卻顧所來徑，蒼蒼橫翠微。

相攜及田家，童稚開荊扉。

綠竹入幽徑，青蘿拂行衣。

歡言得所憩，美酒聊共揮。

長歌吟松風，曲盡河星稀。

我醉君復樂，陶然共忘機。

Coborând de pe muntele Zhongnan*, voi bea vin şi voi înnopta la pustnicul Husi

Li Bai

Din muntele verde coboram l-a serii lăsare,

Luna din munte mă urma pe calea de-nturnare.

Privind îndărăt, vedeam drumul pe care am venit,

Înfundat adânc în azurul muntelui umbrit.

Mână-n mân-am ajuns la casa ta de ţară,

Un băiat ne-a deschis uşa de nuiele solitară.

Bambuşi umbresc verzi un drum liniştit,

Scai mi-agaţă veşmântul de vânt stârnit.

Ce bucurie să mă pot odihni spre-nserare,

Bem vin bun cu vorbe-nveselitoare.

Cântăm prelung, vântul prin pini trece lin,

Melodia-i pe sfârşite, licăre stele rare pe cer senin.

Mă-mbăt şi tu te cufunzi în veselie,

Încântaţi zarva lumii am uitat pe vecie.

                            * Muntele Zhongnan, situat în împrejurimile oraşului Chang'an, era unul din locurile de promenadă sau de refugiu preferate de oamenii de litere din acele vremuri.

                                                           Traducere: Xu Wende