宣州謝朓樓餞別校書叔雲

李白

棄我去者，昨日之日不可留；

亂我心者，今日之日多煩憂。

長風萬里送秋雁，對此可以酣高樓。

蓬萊文章建安骨，中間小謝又清發。

俱懷逸興壯思飛，欲上青天覽明月。

抽刀斷水水更流，舉杯銷愁愁更愁。

人生在世不稱意，明朝散發弄扁舟。

La masa de rămas bun oferită de bibliotecarul imperial Shu Yun în pavilionul Xie Tiao din Xuanzhou*

Li Bai

Ziua de ieri m-a părăsit, s-a dus şi a rămâne nu poate,

Ziua de azi mi-a tulburat inima mâhnită de griji nenumărate.

Un vânt lung de toamnă duce gâşte sălbatice până-n zări lăptoase,

Contemplând în naltul pavilion astă scenă, bem vinuri gustoase.

Scrierile-ţi amintind de cele din Penglai capăt-a şcolii Jian An vigoare**,

Ca şi tânărul Xie*** am compus eu versuri senine şi fulgerătoare.

Voi să mă nalţ spre bolta de-azur şi să-mbrăţişez luna plină,

Ele sufletul mi-l încântă şi spiritul mi-l înaripează-n zburarea-i lină.

Apa curge şi mai vârtos când o tai cu sabia din teacă,

Tristeţea sporeşte mai tare când ridici cupa ca s-o risipeşti oleacă.

Trăind în lume omul nu poate fi mulţumit de viaţa-i hoinară,

Mâine cu păr despletit voi pluti într-o barcă uşoară.

* Pavilionul din Xuanzhou a fost numit după Xie Tiao (tânărul Xie), nepotul lui Xie Lingyun (marele Xie).

** „Scrierile-ţi amintind...": Scrierile tale sunt ca cele ale nemuritorilor din Penglai (o insulă populată de nemuritori); Şcoala Jian An, un curent poetic din sfârşitul dinastiei Han şi din epoca celor Trei Regate.

*** Tânărul Xie (Xie Tao): aici e vorba de însuşi poetul Li Bai. Se face aici aluzie că poezia sa este scrisă într-un stil tot atât de delicat ca şi al marelui Xie.

Traducere: Xu Wende