月夜

杜甫

今夜鄜州月， 閨中只獨看。

遙憐小兒女， 未解憶長安。

香霧雲鬟濕， 清輝玉臂寒。

何時倚虛幌， 雙照淚痕幹。

Noapte cu lună

Du Fu

Diseară-n Fuzhou singură-n odaie,

Tristă te uiţi-n luna bălaie.

M-apucă departe mila de copiii mei,

Să le fie dor de mine sunt prea mititei.

Nor pare cocu-ţi ud de ceaţă aromitoare,

Sub raza lunii braţu-ţi de jad tremură-n răcoare.

Când ne-om regăsi alături în faţa perdelei ridicate

Privind la lună cu ale lacrimilor urme uscate?

Traducere: Xu Wende