春望

杜甫

國破山河在，城春草木深。

感時花濺淚，恨別鳥驚心。

烽火連三月，家書抵萬金。

白頭搔更短，渾欲不勝簪。

Privind primăvara

Du Fu

Ţara-i devastată, munţi şi ape se găsesc,

E primăvară-n oraş, bălării-n adânc năpădesc.

Înduioşată de vremuri, vărs lacrimi pe flori;

Regret depărţirea, ciripitu-mi dă fiori.

Pe turn trei luni la rând a ars nestins foc,

Scump ca auru-i răvaşul din natal loc.

Mă scarpin în capul alb cu păr răsfirat,

Ce nu poate ţine nici chiar un ac de păr argintat.

Traducere: Xu Wende