咏懷古跡（其二）

杜甫

搖落深知宋玉悲，風流儒雅亦吾師。

悵望韆鞦一灑淚，蕭條異代不同時。

江山故宅空文藻，雲雨荒臺豈夢思。

最是楚宮俱泯滅，舟人指點到今疑。

Gânduri despre vestigii (cinci poezii)

Du Fu

Ⅱ

Când frunze cad, tristeţea lui Song Yu* o-nţeleg mai bine.

Stilul său elegant rămâne exemplu de urmat pentru mine.

Privind îndărăt o mie de toamne, nu-mi pot reţine lacrimile nesfârşite,

Amândoi lăsaţi-n părăsire, suntem în vremi nenorocite.

Casa veche, pământul mai rămân şi scrierile sale aproape uitate,

A fost oare numai un vis scrierea-i despre nori, ploi şi terase ruinate?

Cel mai trist e că palatul Chu** s-a prefăcut în ruină,

Luntraşul mi-arată azi astă ruină cu o îndoială fină.

* Song Yu (298-265 î.e.n.), discipol al marelui poet Qu Yuan şi om de stat. Este unul din autorii „Elegiilor Chu".

** Chu: regatul feudal Chu care a existat între 740 şi 330 î.e.n..

Traducere: Xu Wende