咏懷古跡（其三）

杜甫

群山萬壑赴荊門，生長明妃尚有村。

一去紫臺連朔漠，獨留青冢向黃昏，

畫圖省識春風面，環佩空歸月夜魂。

千載琵琶作胡語，分明怨恨曲中論。

Gânduri despre vestigii (cinci poezii)

Du Fu

Ⅲ

Până la Poarta Spinilor apele străbat munţi şi vâlcele,

Mai-e satul în care doamna Ming* s-a născut, ruptă din stele.

Părăsind palatul Han, a intrat în nordicul pustiu din zare;

A rămas acum numai un mormânt verde sub cerul de înserare.

Pictura nu a redat chipul ei ca o adiere de primăvară,

Numai sufletul ei se poate întoarce în noaptea cu lună clară.

Secole de-a rândul melancolic pipa** sună,

O tânguială plină de-ndignare în urechi răsună.

* Doamna Ming: Wang Zhaojun. A fost trimisă în palatul împăratului Zheng al dinastiei Han. Împăratul l-a pus pe pictorul de curte să-i facă portretele tuturor femeilor trimise în palat. Deoarece Zhaojun a refuzat să-i cumpere pictorului favoruri, acesta a reprezentat-o urâtă în pictură. Atunci când împăratul a vrut să dea o femeie în căsătorie unei căpetenii a hunilor, a ales-o după portrete pe femeia care îi părea mai puţin frumoasă. Abia la banchetul de rămas bun, împăratul şi-a dat seama de greşeală, dar îşi dăduse deja cuvântul.

Zhaojun a fost înmormântată, după dorinţa ei, la poalele Marelui Zid Chinezesc cât se poate mai aproape de meleagurile ei natale. Se socoteşte că mormântul ei rămâne totdeauna verde în mijlocul ierburilor uscate ale stepei.

** Pipa, instrument muzical tradiţional chinezesc cu coarde.

Traducere: Xu Wende