登高

杜甫

風急天高猿嘯哀，渚清沙白鳥飛回。

無邊落木蕭蕭下，不盡長江滾滾來。

萬里悲秋常作客，百年多病獨登臺。

艱難苦恨繁霜鬢，潦倒新停濁酒杯。

Urcând pe o înălţime

Du Fu

Vântu-i năprasnic, cerul, înalt şi maimuţele ţipă cu jale,

Apa-i limpede, nisipul, alb şi pescăruşii dau târcoale.

În pădurea nemărginită se scutură frunze uşoare,

Fluviul cel Lung rostogolindu-se curge fără-ncetare.

Departe de vatră, hoinăresc în toamna tristă şi ceţoasă;

Bătrân şi bolnav, am urcat singur pe această terasă.

Anii grei mi-au pus pe tâmplă brumă clară,

Sărac, paharul de vin nu mai ating, inima-i amară.

Traducere: Xu Wende