夢李白二首（其一）

杜甫

死別已吞聲，生別常惻惻。

江南瘴癘地，逐客無消息。

故人入我夢，明我長相憶。

恐非平生魂，路遠不可測。

魂來楓林青，魂返關塞黑。

君今在羅網，何以有羽翼。

落月滿屋樑，猶疑照顏色。

水深波浪闊，無使蛟龍得。

Visând pe Li Bai (două poezii)

Du Fu

Ⅰ

Mi-nghit plânsul, dacă moartea ne separă,

Ades despărţirea stârneşte-n suflet mâhnire amară.

La sud de fluviu sunt locuri de duhoare pline,

De la exilat nicio veste nu-mi vine.

Noaptea trecută-n vis pluteai dinainte,

Ca de tine să-mi aduc adese aminte.

Mă tem că nu-mi dădeai o înfăţişare adevărată,

Calea depărtată nu poate fi măsurată.

Sufletul tău se-apropie de pădurea de arţari sumbră,

Când se depărtează, trecătoarea stă în neagră umbră.

Eşti ca pasărea prinsă-n plasă,

N-ai cum să-ţi întinzi aripile spre zarea luminoasă.

Luna ce-apune mi-umple odaia cu-o rază senină,

Colorându-ţi chipul cu palida-i lumină.

Acolo unde eşti, apa-i adâncă, valuri-s nemărginite,

Să nu te laşi prins de dragonul apelor dezlănţuite.

Traducere: Xu Wende