夢李白二首(其二)
杜甫
浮雲終日行,遊子久不至。
三夜頻夢君,情親見君意。
告歸常跼踀,苦道來不易。
江湖多風波,舟楫恐失墜。
出門搔白首,若負平生志。
冠蓋滿京華,斯人獨憔悴。
孰雲網恢恢,將老身反累。
韆鞦萬歲名,寂寞身後事。
Visând pe Li Bai (două poezii)
Du Fu
Ⅱ
Toată ziua plutesc nori fără-ncetare,
Călătorul de mult n-a revenit din colindare.
Trei nopţi de-a rândul te-am visat pe tine,
Adâncă-i afecţiunea ta faţă de mine.
Ne-am despărţit adesea în grabă mare,
A reveni nu-i uşor – ziceai cu gânduri amare.
Peste ape se isc-ades o furtună înfricoşată,
Te temeai că luntrea-ţi va fi de valuri răsturnată.
Scărpinându-te-n capul alb, ai plecat de-acasă
Ca şi când povara vieţii tare te apasă.
Capitala-i de bonete şi trăsuri plină,
Numai tu eşti cu faţa palidă şi blajină.
Cine spune că plasa cerului* este mare?
Bătrâneţea-i o suferinţă trupească chinuitoare.
Razele unei eterne glorii meritate
La ce ne pot servi când inima nu mai bate!
* „Plasa cerului": se zice în Daode Jing (Cartea despre Dao şi virtute) că plasa-ntins-a cerului ochiuri mari are, dar din ea nimic nu are scăpare.
Traducere: Xu Wende