Schema emisiunilor
Despre CRI
Despre noi
Caută:
 
Home | Informaţii | Chineză | Cultură Divertisment | Turism-Bucătărie | Comunicare | Economie-Societate Salut, China
ZHUANGZI - „Tratat filosofic al lui Zhuangzi" (Capitole interioare-Capitolul VI-Prea-venerabilul dascăl)
2018-08-17 14:50:49 cri-1

Capitolul VI

Prea-venerabilul dascăl

1

Cel care cunoaşte ce poate face cerul şi ce poate face omul, a ajuns pe culmea cunoaşterii! Cel care cunoaşte ce poate cerul ştie că totul se trage din cer; cel care cunoaşte ce poate face omul îşi foloseşte cunoştinţele dobândite prin înţelepciunea proprie pentru a-şi hrăni inteligenţa ca să cunoască ceea ce nu a putut cunoaşte înainte, astfel încât cunoaşterea celui care îşi trăieşte viaţa din plin şi nu moare prematur, va ajunge pe culme. Cu toate acestea, e şi un necaz, şi anume: cunoaşterea trebuie să se întemeieze pe ceva, acel ceva e însă instabil. Cum putem oare distinge între ceea ce socotim a fi făurit de cer şi nu de om şi ceea ce e zămislit de om şi nu de cer? Trebuie să existe mai întâi un zhenren﹡ şi doar apoi va exista o adevărată cunoaştere. Ce se înţelege prin zhenren? Zhenren din vechime nu-i asuprea pe cei aflaţi în minoritate, nu se lăuda cu izbânzile sale şi nici nu îşi însuşea sfaturile sfetnicilor. Un astfel de om nu regreta când îi scăpa ocazia şi nu se arăta mulţumit când prindea momentul oportun. Pe un asemenea om nu-l prindeau fiori când se urca pe înălţimi şi nu tremura ud aruncându-se în apă, nu se simţea înfierbântat aruncându-se în flăcări. Cel care a pătruns Calea-Dao poate oricând trece prin astfel de încercări.

Zhenren din vechime nu visa în timpul somnului; treaz, nu-şi făcea griji de nimic; nu băga de seamă ce mânca, şi respira adânc. Răsuflarea îi ajungea până la călcâie, în timp ce oamenii de rând respiră doar până în gât. Cei supuşi murmurau nedesluşit ca şi când glasul le era gâtuit, iar cei însetaţi de dorinţe adânci erau superficial dotaţi cu înţelegerea misterelor naturii.

Zhenren din vechime nu cunoştea nici bucuria vieţii şi nici durerea morţii; nu era în culmea fericirii la venirea pe lume şi nici nu refuza săvârşirea din viaţă, se ducea fireşte pe lumea cealaltă şi revenea tot atât de firesc pe lume. El nu dădea uitării originea vieţii sale şi nici nu căuta sfârşitul vieţii sale. Era bucuros să accepte ce-i venea în întâmpinare şi nu cugeta nici la viaţă şi nici la moarte când acestea se integrau naturii. Iată ce înseamnă a nu submina Dao-ul cu mintea ta şi a nu ajuta Cerul cu eforturi umane. Aşa arăta un zhenren. Un asemenea om nu purta nicio grijă pe inimă, avea o înfăţişare liniştită şi o frunte largă şi nobilă; expresia feţei îi era rece ca toamna, dar sufletul îi era cald ca primăvara, iar bucuria şi mânia îi succedau ca trecerea celor patru sezoane.

El ajuta lucrurile să se dezvolte în evoluţia lor firească şi nimeni nu-i putea intui limitele cunoaşterii. De aceea, chiar dacă ajungea să nimicească prin forţă armată un stat inamic, un astfel de înţelept putea ajunge să se bucure de sprijinul norodului acelui stat, pentru că favorurile acordate de el aduceau beneficii pentru mii de generaţii, fără să fi pretins că iubea poporul. Astfel cel care caută cu dinadins să fie pe placul altora nu este un înţelept; cel care arată cu dinadins interes pentru cineva nu este binevoitor faţă de acesta; cel care profită cu intenţie de oportunitate nu-i înţelept; cel care nu reuşeşte să vadă că pierderile şi câştigurile sunt de-o formă nu poate fi socotit un om ales; cel care îşi pierde firea în căutarea faimei nu poate fi socotit un învăţat; cel care în nevoie îşi cruţă viaţa nu poate fi socotit un adevărat slujitor. Oamenii ca Hu Buxie, Wu Guang, Bo Yi, Shu Qi, Ji Zi, Xu Yu, Ji Ta şi Shentu Di s-au pus cu toţii în slujba stăpânilor pentru a le satisface acestora confortul dar nu au făcut la fel şi pentru propriul confort.

Zhenren din vechime era plin de demnitate şi nu avea nimic de-a face cu cârdul. Nu încerca să pară erudit şi nu folosea vorbe măgulitoare; arăta tihnit şi plăcut; încrezător în sine, fără a fi îndărătnic; avea mintea deschisă fără a fi lăudăros; se simţea în largul său şi avea totdeauna un surâs pe faţă; dădea impresia că acţiona de nevoie; mărinimia sufletului său îl făcea să fie preţuit; îngăduinţa sa îl făcea un virtuos în ochii celorlalţi; orizontul său larg atrăgea luarea-aminte a norodului din toată ţara; spiritul său nobil şi candid era de nestăpânit; părea tăcut de parcă şi-ar fi astupat ochii şi urechile; era atât de detaşat încât părea că uitase ce-i venea să spună. Considera codul penal drept corp principal, etica drept aripi, cunoştinţele drept sursă de prilejuri favorabile, virtutea drept călăuză în acţiune. Cel care socotea codul penal drept corp principal era îngăduitor în execuţii; cel care socotea etica drept aripi urma regulile; cel care socotea cunoştinţele drept sursă de prilejuri favorabile, se punea pe lucru; cel care socotea etica ca o călăuză în acţiune spunea că e la fel cu a se urca pe înălţimi împreună cu cei buni de picioare, se credea într-adevăr silitor în cutreierat. De aceea în concepţia sa, unul este unu şi ce nu-i unu tot unu este. Susţinea unitatea dintre cer şi om şi nu opoziţia dintre aceştia, iată cum poate fi descris zhenren.

﹡Pentru Zhuangzi, zhenren (om adevărat) este o personalitate ideală, om care a pătruns Calea-Dao.

                                                                                                                           Traducere: Xu Wende

                                                                                                                      În colaborare cu Sanda Man

[  Printează ][ ][  Home ]
Altele
Comentarii
in Web   romanian.cri.cn
Alte rubrici Forum
© China Radio International.CRI. All Rights Reserved.
16A Shijingshan Road, Beijing, China