觀公孫大娘弟子舞劍器行（ 並序）

杜甫

大歷二年十月十九日，夔府別駕元持宅，見臨潁李十二娘舞劍器，壯其蔚跂，問其所師，曰："余公孫大娘弟子也。" 開元三載，余尚童稚，記于郾城觀公孫氏，舞劍器渾脫， 瀏漓頓挫，獨出冠時，自高頭宜春梨園二伎坊內人，洎外供奉舞女， 曉是舞者，聖文神武皇帝初，公孫一人而已。 玉貌錦衣，況余白首，今茲弟子，亦非盛顏。 既辨其由來，知波瀾莫二，撫事慷慨，聊為《劍器行》。 昔者吳人張旭，善草書帖，數常于鄴縣見公孫大娘舞西河劍器，自此草書長進，豪蕩感激，即公孫可知矣。

昔有佳人公孫氏，一舞劍器動四方。

觀者如山色沮喪，天地為之久低昂。

耀如羿射九日落，矯如群帝驂龍翔。

來如雷霆收震怒，罷如江海凝清光。

絳唇珠袖兩寂寞，晚有弟子傳芬芳。

臨潁美人在白帝，妙舞此曲神颺颺。

與余問答既有以，感時撫事增惋傷。

先帝侍女八千人，公孫劍器初第一。

五十年間似反掌，風塵澒動昏王室。

梨園弟子散如煙，女樂余姿映寒日。

金粟堆前木已拱，瞿唐石城草蕭瑟。

玳筵急管曲復終，樂極哀來月東出。

老夫不知其所往，足繭荒山轉愁疾。

Privind o elevă a doamnei Gongsun dansând cu talent

Du Fu

În-a nouăsprezecea zi a celei de-a zecea luni în cel de-al doilea an al erei Dali am văzut în casa comisarului Yuan Chi în slujbă la Kuizhou o tânără fată din Linying numită Li dansând dansul sabiei. Am admirat frumuseţea stilului ei şi am întrebat-o cine era profesorul ei. Ea mi-a zis că era doamna Gongsun. Mi-am amintit că, fiind copil, în al cincea an al erei Kaiyuan, o văzusem pe doamna Gongsun dansând dansul sabiei la Yancheng. În acea vreme era singura din teatrul imperial care ştia să danseze cu această armă. În prezent e bătrână, uitată şi nici eleva sa nu mai este foarte tânără. Am scris această poezie pentru a-mi exprima sentimentele de regret pentru vremuri trecute. Opera lui Zhang Xu* din ţinutul Wu, maestrul caligrafiei cursive, a devenit şi mai frumoasă după ce a văzut-o pe doamna Gongsun dansând în prefectura Ye. Aceasta îmi permite să judec arta remarcabilă a lui Gongsun.

A fost odată doamna Gongsun, o artistă delicată,

Care cu dansul sabiei a mişcat lumea toată.

O mulţime de oameni o priveau cu uimire,

Cerul şi pământul se răscoleau întruna în dănţuire.

Era sclipitoare cum nouă sori ** cad din tării clare

Şi sprintenă cum împăraţii celeşti pe dragoni stau călare.

Se-avânta cum bubuie trăsnetul cu zgomote înfuriate.

Se oprea cum sub lumina limpede se potolesc unde tremurate.

Buzele vişinii şi mânecile cu perle rămân solitare,

În amurgul vieţii-i o elevă răspânde o aromă tare.

În Oraşul Împăratului Alb, trăieşte în Linying o fată frumoasă,

Care execută acest dans cu o virtuozitate aleasă.

Ea şi eu aveam multe de spus unul altuia şi simţiri-nduioşate,

Ne reaminteau cu nostalgie evenimente întâmplate.

În curtea defunctului împărat Xuanzong erau opt mii de servitoare,

În dansul sabiei doamna Gongsun era fără asemănare.

De atunci cincizeci de ani mi-au trecut pe dinainte,

Vântul şi praful au întunecat casa suveranului fără de minte.

S-au împrăştiat ca ceaţa actorii din a Perilor Grădină***,

Soarele de iarnă poleieşte ale cântăreţelor figuri fără de lumină.

Pe colina Jinsu**** au crescut arbori cu bolta umbroasă,

Falezele din Qutang* * * * * se înfioară de-un trist freamăt de iarbă deasă.

La banchet fluiere şi coarde au încetat să sune-nainte,

Răsare luna şi în culmea bucuriei durere se iscă în a mea minte.

În amurgul vieţii, nu ştiu unde să mă duc dorind singurătate,

Înstristat şi bolnav, urc pe muntele pustiu cu greutate.

* Zhang Xu, contemporan al lui Du Fu, este un caligraf deosebit de renumit pentru scrisul său cursiv rapid. Scrisul lui, ca şi dansul, îmbină mişcarea cu ritmul.

** Nouă sori: un arcaş mitologic cu numele Yi a doborât cu lovituri de săgeţi nouă din cei zece sori.

*** „Grădina Perilor": În 714, împăratul a creat colegiul imperial de artă dramatică, cunoscut sub numele de Grădina Perilor. Acest institut avea sarcina de a culege şi a conserva muzica populară şi clasică şi de a compune cântece şi dansuri noi, de a forma muzicieni, actori, dansatori pentru distracţia curţii imperiale.

**** Pe colina Jinsu din Shaanxi s-a construit mausoleul împăratului Xuanzong.

***** Qutang: prima trecătoare din cele trei renumite ale fluviului Yangzi.

Traducere: Xu Wende