兵車行

杜甫

車轔轔，馬蕭蕭，行人弓箭各在腰。

耶娘妻子走相送，塵埃不見咸陽橋。

牽衣頓足攔道哭，哭聲直上幹雲霄。

道旁過者問行人，行人但雲點行頻。

或從十五北防河，便至四十西營田。

去時里正與裹頭，歸來頭白還戍邊。

邊庭流血成海水，武皇開邊意未已。

君不聞，漢家山東二百州，千村萬落生荊杞。

縱有健婦把鋤犁，禾生隴畝無東西。

況復秦兵耐苦戰，被驅不異犬與雞。

長者雖有問，役夫敢申恨？

且如今年冬，未休關西卒。

縣官急索租，租稅從何出？

信知生男惡，反是生女好。

生女猶得嫁比鄰，生男埋沒隨百草。

君不見，青海頭，古來白骨無人收。

新鬼煩冤舊鬼哭，天陰雨濕聲啾啾！

Mersul carelor de război*

Du Fu

Carele huruind, caii nechezând cu jale,

Recruţii mărşăluiesc, purtând arc şi săgeţi la şale.

Părinţii, nevestele şi copiii-i conduc mergând dinainte,

Podul Xianyang se pierde-n praful plutind înainte.

Ai lor se agaţă de haine, tropăie şi plângând li se pun în cale,

Zgomotul tânguirii se ridică până-n ceruri pale.

La întrebarea unui trecător de lângă cărare,

Un recrut spune că frecventă-i o asemenea recrutare.

La cinşpe ani plecă în nord să apere hotare străbune,

Reîntors la patruzeci de ani, fu trimis la ferma din soare-apune**.

La plecare, primarul un turban în cap i-a pus cu înduioşare,

La întoarcere, cu părul cărunt, ne prefacem în gărzi l-ale ţării hotare.

Câmpul din zona de frontieră devine o mare de sânge,

Lăcomia împăratului Wu*** pentru pământ nu se frânge.

Nu vedeţi că în ţara hunilor, la est de munte, districte două sute,

Sate o mie, cămine zece de mii sunt în paragini prefăcute.

Chiar dacă pun mâna pe cazma şi plug femei vânjoase,

Grâne cresc în dezordine pe terenuri nisipoase.

Soldaţii din Qin suportă asprimea bătăliilor fără contenire,

Sunt goniţi precum câinii şi puii fără nicio deosebire.

Un om vârstnic îmi pune întrebare,

Nu cutez să-mi exprim profunda indignare.

Numai în astă iarnă cumplită,

Recruţi la vest de trecătoare nu încetează să se mai trimită.

Funcţionarii cer imperios plată de biruri grele,

Dar bine, de unde să iei argint ca să te-achiţi de ele?

Să ai băieţi e o nenorocire,

Să ai fiice e singura fericire.

Pe fiice le poţi mărita în sate-nvecinate,

Băieţii vor fi îngropaţi sub ierburi bogate.

Nu vedeţi că pe malul lacului Qinghai **** fumegând de sânge,

Din vechime zac albe oase pe care nimeni nu le strânge.

Vechi duhuri plâng, noi duhuri gem de nedreptate,

Ploaia cade umedă cu murmur din ceruri înnorate.

* Mersul carelor de război: în acea epocă, frontierele Chinei erau în permanenţă ameninţate de khitani în Manciuria, de uiguri în Mongolia, de arabi la vest de Turkestan şi de tibetani la vest.

Armata Chinei nu făcea faţă pentru a apăra toate frontierele şi recrutarea se făcea cu forţa din sat în sat.

** „Fu trimis în ferma din soare-apune": în districtele de frontieră, armata cultiva pământul ca să nu caute alimente de departe.

*** „Împăratul Wu": Împăratul Wu e al dinastiei Han, or în această poezie se referă de fapt la Xuanzong, împărat al dinastiei Tang. În acest fel poetul şi-a exprimat pe ocolite indignarea de-a dreptul faţă de suveranul absolut de atunci.

**** În epoca dinastiei Tang au avut loc numeroase războaie pe malul lacului Qinghai (în provincia Qinghai).

                                                                                   Traducere: Xu Wende