Capitolul XII

Cerul şi Pământul

1

Cu toată întinderea lor, cerul şi pământul se mişcă şi îşi schimbă starea în mod echilibrat; deşi fără de număr, toate lucrurile au aceeaşi rânduială; deşi numeroşi, oamenii de rând îşi au stăpânul ca cârmuitorul lor. În cârmuirea lumii, stăpânitorul socoate virtutea drept obârşie a puterii sale şi cerul drept izvorul izbânzii sale. De aceea se spune că împăraţii din antichitatea îndepărtată au cârmuit Lumea subcerească prin nonacţiune, urmând doar poruncile firii. Poziţia cârmuitorului Lumii subcereşti este legală dacă privim titlul în lumina Dao-ului. Privind funcţiile în lumina Dao-ului, atât stăpânitorii cât şi dregătorii îşi fac datoriile specifice poziţiei lor. Privind capacitatea în lumina Dao-ului, toţi dregătorii din Lumea subcerească sunt competenţi. Privind totul în lumina Dao- ului, toate lucrurile sunt desăvârşite. De aceea, virtutea e cea care leagă cerul de pământ, iar Dao-ul este cel care acţionează asupra tuturor lucrurilor. Cei de sus, aflaţi la cârma ţării, îşi îndeplinesc îndatoririle specifice. Iscusinţa e cea care le pune capacitatea şi talentul în valoare. Iscusinţa e cuprinsă în întreprindere; întreprinderea e cuprinsă în dreptate; dreptatea e cuprinsă în virtute; virtutea e cuprinsă în Dao; Dao-ul e cuprins în natură. De aceea se spune că în cârmuirea Lumii subcereşti, împăraţii din vechime au înzestrat oamenii prin a fi lipsiţi de dorinţe, au înviorat lucrurile nefăcând nimic şi au pacificat norodul prin păstrarea tăcerii. În cărţile vechi se zice: „Cei care au pătruns Calea-Dao vor putea săvârşi toate faptele; celor lipsiţi de dorinţa izbânzii li se cuvine admiraţia duhurilor şi a zeilor."

Dascălul afirmă:

— Dao-ul acoperă şi poartă toate lucrurile, cât de bogat e în necuprins! Un om ales trebuie să-şi frământe mintea ca aceasta să se supună Dao-ului. A acţiona fără a face nimic se cheamă a te conforma naturii; a povăţui făr-a zice un cuvânt se cheamă virtute; a iubi norodul şi a aduce foloase tuturor lucrurilor se cheamă omenie; armonizarea cu diferitele lucruri se cheamă măreţie; purtarea blândă, făr-a ieşi în evidenţă, se cheamă îngăduinţă; îmbrăţişarea tuturor lucrurilor se cheamă belşug. De aceea, a stărui în virtute se cheamă stăpânire a firii lucrurilor; a săvârşi fapte virtuoase se cheamă izbândire; a acţiona după Dao se cheamă desăvârşire; neafectarea voinţei din pricina lucrurilor exterioare se cheamă perfecţionare. Un om ales înţelege aceste zece principii, aşa că, va avea aspiraţii largi, gata să accepte toate lucrurile care îşi urmează cursul firesc. Astfel stând lucrurile, el va lăsa aurul să stea ascuns în adâncul munţilor şi perlele pitite-n străfundul hăului. Nu va râvni la bunuri şi avere şi nu va jindui după glorie şi bogăţie. Nu se-ncântă de viaţă lungă; nu se-ntristează de moartea prematură; nu se făleşte cu mărire; nu se simte ruşinat de sărăcie; nu caută să acapareze bunătăţile lumii, luându-le în posesie; nu socoate cârmuirea Lumii subcereşti ca o şedere pe un tron de aur. Toate lucrurile se-ntorc la aceeaşi obârşie, viaţa şi moartea fiind doar diferite faze ale aceleiaşi existenţe.

Dascălul spuse:

— Dao-ul îşi are în hău sălaşul limpede şi clar. Fără Dao, instrumentele muzicale din metal şi din piatră nu vor suna. Deşi acestea pot scoate sunete, nu vor suna dacă nu sunt lovite. Cine poate determina reacţia tuturor lucrurilor?

Omul cu virtute regală duce o viaţă simplă şi i-e ruşine să fie prins cu treburi nedemne. El este înrădăcinat în sursa originală a Dao-ului şi este destul de inţelept ca să pătrundă în ţinutul divin. De aceea, virtutea sa este cuprinzătoare şi când îi este stimulată, mintea poate răspunde lumii exterioare. Astfel, o formă fără Dao nu-i însufleţită, şi o viaţă fără virtute nu are strălucire.

Menţinându-şi forma fizică, trăind până la sfârşitul vieţii sale, desăvârşind virtutea şi dând dovadă de Dao, poţi spune că nu-i acesta un om cu virtute regală? Umbând fără ţintă, apare din bun senin şi se mişcă impetuos cu toate lucrurile mergându-i pe urme, acesta e ceea ce se numeşte un om cu virtute regală. Dao-ul se arată a fi întunecos şi obscur şi sună liniştit, fără zgomot. Cu toate acestea, în obscuritatea-i întunecoasă se vede o licărire şi în liniştea-i silenţioasă se aude doar un sunet armonios. De aceea, din adâncul adâncurilor se naşte totul şi în misterul misterelor dăinuie esenţa. Deşi e neant, în relaţiile sale cu mulţimea lucrurile, Dao-ul poate satisface toate nevoile. Galopând fără oprire, Dao-ul e sălaşul tuturor lucrurilor, fi mari sau mici, de lungă sau de scurtă durată, aflat în depărtare sau în apropiere, ori fără de margini.

2

Huangdi (Împăratul Galben) s-a plimbat pe malul de nord al râului Chishui, apoi a urcat pe culmea munţilor Kunlun şi şi-a îndreptat privirea spre miazăzi. Pe drumul de întoarcere, şi-a pierdut perla misterioasă (Dao) şi l-a trimis pe Zhi (personaj imaginat de autor, literar însemnând Cel inteligent — N.t.) s-o caute, dar acesta nu a găsit-o; l-a trimis atunci pe Lizhu (personaj imaginat de autor, Cel-cu-privire-pătrunzătoare — N.t.) s-o caute, dar nici acesta nu a dat de ea; l-a trimis atunci pe Chigou (personaj imaginar, Cel elocvent — N.t.) s-o caute, dar nici acesta nu a dat de ea; atunci l-a trimis pe Xiangwang (personaj imaginat de autor, Cel-fără-imagine — N.t.) s-o caute, şi acesta a găsit-o. Huangdi a strigat: „Uimitor! Cum de acest Xiangwang a putut s-o găsească?!"

3

Dascălul împăratului Yao se numeşte Xu You, dascălului lui Xu You i se zice Nie Que, dascălul lui Nie Que se cheamă Wang Ni, iar dascălului lui Wang Ni i se spune Bei Ji.

Împăratul Yao îl întrebă pe Xu You:

— Poate Nie Que să fie împărat? Îl voi ruga pe Wang Ni să-l poftească la Curte.

Xu You zise:

— Pericol! Împărăţia va fi în pericol! Ca om, Nie Que e un om de inteligenţă, plin de înţelegere, ager la minte, isteţ şi iute la treabă, cu o fire aleasă şi pe deasupra ştie cum să se conformeze naturii prin propriul efort. Este priceput în a stabili reguli pentru evitarea greşelilor, dar nu cunoaşte izvorul ivirii acestor greşeli. Să-l lăsăm să devină împărat?! El va recurge la agerimea umană şi va ignora legile naturii. Va schimba forma inerentă a lucrurilor prin propria voinţă; va venera înţelepciunea şi va alerga după ea; se va cufunda în treburi lumeşti şi, îngrădit de tot felul de lucruri, el nu va face faţă la mulţimea împrejurărilor, la nevoile tuturor lucrurilor; se va schimba odată cu schimbarea lucrurilor fără a da dovadă de cuget statornic. Cum ar putea fi el atunci demn să devină împărat? Cu toate acestea, dăinuie un neam, deci există un străbun al acestuia. El poate fi căpetenie a unei mulţimi de oameni, dar nu poate fi părinte al părinţilor mulţimii. Rânduiala duce la neorânduială. Rânduiala va fi un prăpăd pentru cei supuşi şi o sursă de nenorocire pentru stăpânitori.

                                                                                      Traducere: Xu Wende

                                                                                În colaborare cu Sanda Man