走馬川行奉送封大夫出師西征

岑參

君不見走馬川行雪海邊，平沙莽莽黃入天。

輪臺九月風夜吼，一川碎石大如鬥，隨風滿地石亂走。

匈奴草黃馬正肥，金山西見煙塵飛，漢家大將西出師。

將軍金甲夜不脫，半夜軍行戈相撥，風頭如刀面如割。

馬毛帶雪汗氣蒸，五花連錢旋作冰，幕中草檄硯水凝。

虜騎聞之應膽懾，料知短兵不敢接，車師西門佇獻捷。

Cântec al Râului Calului în Galop

– rămas bun generalului Feng care conduce expediţia spre vest

Cen Shen

Nu vedeţi oare

Râul Calului în Galop curgând de-a lungul mării de ninsoare

Şi imensul nisip galben întinzându-se până-n tărie.

La Luntai*, în septembrie noaptea url-o vijelie,

Pietre mari cât oboroacele cad ca din înălţimi senine,

Şi, împinse de vânt, se rostogolesc peste tot în dezordine.

Deşi s-a-ngălbenit iarba, graşi-s ai hunilor** cai de rasă,

La vest de Muntele Aurului se vede praf în plutire ceţoasă.

Un mare general al hanilor spre vest ridică flamura sfinţită.

Nici în timpul nopţii generalul nu dezbracă armura aurită,

Oastea se urneşte-n miezul nopţii, lănci se mişcă lucitoare,

Vântul taie ca cuţitul feţe vuind tare.

Caii-s acoperiţi de zăpadă, sudoarea fumegă-n ceaţă,

Caii „Cinci Flori" şi „Pete Rotunde" au în spinare dungi de gheaţă.

Când scrieţi o chemare în tabără, în călimară apa se congelează-ndată.

Auzind-o, călăreţii huni şi-ar simţi inima înspăimântată,

Este de crezut c-a ne înfrunta oastea n-au cutezare,

Aştept la poarta vestică a taberei veşti de victorii clare.

*Luntai, din actualul Xinjiang, era un district unde hunii îi hărţuiau pe hani (chinezi) începând din dinastia Han (206 î.e.n. – 220 e.n.).

** Hunii: triburi nomade de neam turanic din nordul Chinei.

Traducere: Xu Wende