Schema emisiunilor
Despre CRI
Despre noi
Caută:
 
Home | Informaţii | Chineză | Cultură Divertisment | Turism-Bucătărie | Comunicare | Economie-Societate Salut, China
ZHUANGZI - „Tratat filosofic al lui Zhuangzi" (Capitole exterioare-Capitolul XVIII - Fericirea desăvârşită)
2019-11-18 16:30:26 cri-1

Capitolul XVIII

Fericirea desăvârşită

4

În drumul său spre statul Chu, Zhuangzi dădu cu ochii de-o ţeastă scorojită de om dar care îşi mai păstra încă forma. Zhuangzi o atinse cu biciul cu care-şi mâna calul şi întrebă:

X Domnule, te-ai prăpădit din pricina că ţi-ai călcat pe inimă căutând să-ţi păzeşti pielea? Sau că ţi-a fost retezat capul de secure când îţi pieri ţara? Sau că ai făcut rău aducând ruşine părinţilor, nevestei, copiilor tăi? Ori că ai suferit de frig şi foame? Sau că ai murit pur şi simplu de moarte naturală?

Isprăvind de pus aceste întrebări, Zhuangzi se duse la culcare, punând ţeasta ca şi căpătâi. În miezul nopţii, Zhuangzi visă că ţeasta îi vorbeşte astfel: „După cum îmi vorbeai, am impresia că eşti un orator elocvent. Dar cuvintele tale au scos la iveală poverile şi obidele lumeşti. Mortul însă nu mai e împovărat de toate astea. Ai vrea să afli cum stau lucrurile pe celălalt tărâm, în lumea morţilor?"

X Da, răspunse Zhuangzi. Ţeasta zise:

X În lumea morţilor, sus nu-i cârmuitor şi jos nu-s supuşi. Nici nu se succed cele patru anotimpuri. Aflate în tihnă şi în toată voia, sufletele dăinuie pe veci cât or fi cerul şi pământul. Chiar şi fericirea unui rege în lumea pământenilor nu poate întrece fericirea pe care o simt ele.

Zhuangzi nu crezu cuvintele acesteia şi-i zise:

X Dacă visternicul de vieţi ţi-ar reda forma fizică, în piele şi oase, ca să te poţi întoarce la părinţi, nevastă, copii, vecini şi prieteni, doreşti să fie aşa?

Ţeasta răspunse cu tristeţe, încreţindu-şi sprâncenele între ochi:

X Cum aş putea să mă lepăd de fericirea unui rege şi să sufăr şi să trudesc din nou în lumea omenească!

5

Pe faţa lui Confucius se putea citi neliniştea, în timp ce Yan Yuan îşi făcea pregătirile de drum spre răsărit spre statul Qi, astfel că Zigong se ridică de pe rogojină şi-l întrebă:

X Îngăduiţi-mi, dascăle, să vă întreb de ce vă faceţi griji că Yan Yuan pleacă spre răsărit pentru a se reîntoarce în statul Qi?

Confucius zise:

X Bună întrebare! Altădată Guanzi (om politic în anii

„Perioadei Primăverii şi Toamnei'', fost mare sfetnic al regelui Huan al statului Qi din dinastia Zhou X N.t.) a spus o vorbă care îmi place mult. El a zis aşa: „Nu poţi îndesa o mulţime de lucruri într-o traistă mică, la fel cum un odgon scurt nu poate coborî până la fund într-o fântână adâncă." Întrucât viaţa este predestinată, formele fizice sunt de asemenea rânduite dinainte şi nu pot fi schimbate. Mă tem că Yan Yuan îi va vorbi domnitorului statului Qi despre căile împăratului Yao şi ale Împăratului Galben şi despre învăţăturile lui Suiren (cel care a obţinut focul prin sfredelirea lemnului, conform mitologiei chineze X N.t.) şi ale lui Shennong (zeul agriculturii X N.t.), şi stăpânitorul din Qi va medita la aceste căi şi învăţături, dar nu va pricepe o iotă, aşa că e posibil să decidă să-l ucidă pe Yan Yuan, pentru că l-a pus pe domnitor în încurcătură.

X Ai auzit povestea păsării de mare care a coborât într-o zi din înaltul cerului la marginea cetăţii de scaun a statului Lu. Domnitorul cetăţii s-a grăbit la faţa locului şi a poftit uriaşa pasăre, însoţind-o cu tot alaiul, până în faţa măreţului templu al străbunilor săi, unde i-a închinat un potir cu vin ales. A poruncit apoi, să se cânte în cinstea păsării oda Jiushao (muzică ce putea fi auzită doar la marile sărbători X N.t.). Totodată la picioarele uriaşei păsări au fost aşternute cele mai delicioase bucate din carne de porc, vită şi miel din animale crescute în turmele împărăteşti. Ameţită de atâtea onoruri şi bunătăţi, pasărea nu îndrăzni să se atingă de nicio fărâmă din cele aşezate sub ochii ei, aşa că, neluând nicio îmbucătură şi nebând nicio duşcă de vin, după trei zile se prăpădi. Pesemne că suveranul a căutat să aibă grijă de pasăre ca şi cum îşi purtase sieşi grijă dintotdeauna.

A avea grijă de pasăre conform felului ei de-a fi ar fi însemnat să o lase liberă, pentru ca ea să-şi facă cuibul în păduri adânci, să zboare peste insuliţe, să plutească peste fluvii şi lacuri, să se hrănească cu ţipari şi alte soiuri de peştişori, să treacă cu stolul între cer şi mare, şi să se odihnească în cârd după voia zburătoarelor. De ce trebuie făcută atâta larmă când pasărea nu poate suferi nici măcar zgomotul făcut de vocile oamenilor? Când muzica Xianchi şi oda Jiushao sunt cântate în pustiu, la auzul sunetului, păsările îşi întind aripile şi dispar la orizont; la auzul zgomotelor şi jivinele o iau la sănătoasa, iar peştii se scufundă adânc pe fundul apelor. Doar oamenii se vor aduna să le asculte cu încântare. Peştii pot trăi doar în ape, pe când oamenii se pot îneca în apă. Există deosebiri între oamenii şi peşti, şi tot aşa în privinţa a ce le place şi ce le displace şi unora şi altora. Acesta e şi motivul pentru care înţelepţii de altădată n-au pretins ca toată lumea să aibă acelaşi har sau să apuce aceeaşi treabă. Numele trebuie să fie conform cu realitatea iar virtutea cu firea fiecăruia. Asta se cheamă să dobândeşti o raţiune cumpătată şi să te bucuri de o stare de fericire veşnică.

6

Liezi (Lie Yukou, autor al cărţii Lie Zi ce cuprinde opt capitole cu precepte taoiste, în care sunt păstrate multe fabule, povestiri şi legende populare cu un bogat conţinut de idei X N.t.) aflat într-o călătorie, în timp ce îşi mânca merindele pe marginea drumului, dădu cu ochii de-o ţeastă de o sută de ani. Smulse o buruiană şi o îndreptă spre ţeastă, zicând:

X Doar noi doi ştim că tu nu cunoşti acum nici moartea, nici viaţa. Eşti într-adevăr trist? Eu sunt de-adevăratelea fericit?

7

Printre diversele specii de vieţuitoare există o vietate minusculă care se înmulţeşte în apă şi devine muşchi pe marginea apei şi pătlagină pe colină. Pătlagina devine pătlagină de apă, a cărei rădăcină devine larva gâzei de băligar a cărei frunză devine fluture. După puţin timp, fluturele devine o gânganie cu o formă năpârlită, numită quduo, care trăieşte sub sobă. În o mie de zile, gângania quduo devine păsărică, numită ganyugu, a cărei salivă devine la rândul ei o vietate, numită simi, care la rândul ei devine tot ea o altă vietate, numită shixi, din care se naşte insecta cu numele de yilu. Insecta cu numele de huangkuang se iveşte din insecta pe nume jiuyou, cea cu numele de maorui ia fiinţă din insecta numită fuquan. Iarba yangxi creşte cu bambusul care nu mai încolţeşte şi care dă naştere la o vietate cu numele de qingning şi aceasta din urmă la rândul ei dă naştere la leopard, iar acesta dă naştere la cal, care la rândul lui dă naştere la om. Omul, la rândul lui, se reîntoarce la forma de microorganism. Toate lucrurile din lume iau fiinţă dintr- un microorganism şi revin tot la nicroorganism.

                                                                                                                 Traducere: Xu Wende

                                                                                                             În colaborare cu Sanda Man

[  Printează ][ ][  Home ]
Altele
Comentarii
in Web   romanian.cri.cn
Alte rubrici Forum
© China Radio International.CRI. All Rights Reserved.
16A Shijingshan Road, Beijing, China