Acțiunile americane de „eliminare cu precizie" a comandantului iranian Qassem Suleimani continuă să suscite interes. Iranul a ripostat cu rachete asupra bazelor militare americane din Irak. În momentul escaladării conflictului dintre SUA și Iran, comunitatea internațională și o serie de voci din interiorul Statelor Unite au pus semnul întrebării motivațiile raționale și legale ale acțiunii americane.

Comunitatea internațională este de părere că sancționarea ilegală prin uciderea unui om care nu este pe plac din afara teritoriului său, este un exemplu foarte urât dat de SUA, prin acțiunea de asasinat. Practica administrației americane de a se comporta în fața țărilor mici nu a avut un suport solid în rândul populației americane. În ultimele zi, în Statele Unite au avut loc peste 70 de demonstrații antirăzboi. Peste 53% dintre americani se opun politicii guvernului față de Iran, potrivit unui sondaj efectuat de Reuters și Ipsos. Președintele Camerei Reprezentanților, Nancy Pelosi, afirmase anterior că „atât Statele Unite cât și întreaga lume nu mai pot suporta războaie". Ea a cerut guvernului american să „înceteze provocările inutile".

În opinia experților în justiție, acțiunea militară americană de asasinat contrazice Dreptul Internațional și principiile de bază ale legilor americane. Conform Dreptulului Internațional, numai în următoarele trei cazuri Statele Unite ale Americii puteau să apeleze la forță împotriva altor state: prin împuternicirea Consiliului de Securitate al ONU, cu consimțământul statului care este ținta atacului sau în cazuri extreme și printr-o acțiune promptă.

Este clar că acțiunea americană nu corespunde niciuneia dintre cele menționate. Este de mirare că SUA au amenințat cu „atacarea altor 52 de obiective iraniene", din care „unele sunt foarte importante pentru Iran și cultura iraniană". Dreptul Internațional prevede că atacul împotriva vestigiilor culturale antice în acțiunile militare constituie crimă de război. Rezoluțiile Consiliului de Securitate și Convenția de la Haga din 1954, privind protejarea bunurilor culturale în timpul conflictelor militare, au stabilit asemenea prevederi. Este clar că aplicarea arbitrară a legii în alte țări, juristicția brațului lung, ignorarea Dreptului Internațional și încălcarea legii cu bună știință sunt o practică normală a guvernului american pe arena internațională.

Lumea este curioasă și se întreabă care este limita juridică a Statelor Unite? Unde sunt ordinea și dreptatea susținute de societatea occidentală?