Schema emisiunilor
Despre CRI
Despre noi
Caută:
 
Home | Informaţii | Chineză | Cultură Divertisment | Turism-Bucătărie | Comunicare | Economie-Societate Salut, China
Tai Chi - introducere - Citra Anton Valeriu
2016-12-08 15:29:27 cri-1

Ce este Tai Chi? Un exerciţiu care necesită multă practică; o mişcare-circulară, echilibrată, elegantă; o artă marţială puternică deghizată într-un joc interesant; o practică impulsionată de credinţa într-o lume mai bună şi nu de frica de eşec.

Tai Chi face parte din categoria artelor marţiale "interne", alături de Xingyiquan şi Baguazhang, care au ca scop cultivarea aspectelor spirituale, mentale şi a energiei Qi. Artele marţiale interne au apărut ca răspuns artelor marţiale externe practicate de călugării şaolin. Părintele legendar al acestui tip de arte marţiale este considerat Zhang Sanfeng, un alchimist chinez, care a trăit între 1247-1464, în zona munţilor Wudang, o arie asociată practicilor taoiste. Această artă se presupune că i-a fost transmisă în timpul unui vis de către zeul războiului, în timp ce urmărea lupta dintre un şarpe şi un cocor. A doua zi, Zhang Sanfen a înfrânt cu mâinile goale o mulţime de oameni înarmaţi.

Astăzi, se practică mai multe tipuri de Tai Chi, cinci dintre ele fiind mai reprezentative: Chen, Yang, Wu (fondator Wu Yuxiang), Sun şi Wu (fondator Wu Jianquan). S-a ajuns la concluzia că toate stilurile de taichi cunoscute astăzi sunt derivate din stilul familiei Chen. Bazele Tai Chi au fost puse într-un sat din provincia Henan, Chenjiagou. Chen Wangting (1600-1680), a folosit o compilaţie de practici taoiste, metode din medicina tradiţională chineză, studiul Yi Jing (Cartea Schimbărilor), concepte filozofice ca teoria yin-yang şi a celor cinci elemente. Arta sa a fost transmisă în familie, până când Chen Changxing (1771-1853) a învăţat un străin Yang Luchan (1799-1872) tehnicile moştenite de generaţii. Acesta a transmis învăţătura mai departe, Wu Jianquan şi Wu Yuxiang fiindu-i discipoli. Hao Weizhen, un învăţăcel al lui Wu Yuxiang, l-a avut discipol pe Sun Lutang, care a inventat propriul stil taiji, combinând elemente de Xingyiquan şi Baguazhang. Este interesant de ştiut că cele două stiluri Chen şi Yang, din care s-au desprins ulterior celelalte stiluri, sunt diametral opuse, stilul Chen păstrează cel mai mult caracterul iniţial de auto-apărare, putând fi folosit în luptă atât ofensiv cât şi defensiv, celelalte stiluri fiind utilizate predominant pentru menţinerea săntăţii. Această evoluţie a fost datorată condiţiilor socio-economice, stilul Yang fiind transmis cu precădere manciurienilor, care erau consideraţi cotropitori, cu scopul de a le distruge forţa de ripostă în cazul unor revolte.

Putem observa că Tai Chi a înregistrat un salt imens în timp: de la o practică restrânsă, la un fenomen global, trecând graniţele Chinei şi având în zilele noastre peste o sută de milioane de practicanţi.

Pentru a practica Tai Chi nu există limită de vârstă, sau cerinţe mari de timp, beneficiile sale fiind remarcabile. Aşadar merită încercat.

http://seinenkai.com/articles/henning/il&t.pdf

http://www.chentaichi.com/articles.html#P7

http://www.literati-tradition.com/zhang_sanfeng_camp.html

http://web.stanford.edu/group/taichi_wushu/taichi.history.html

http://www.beginnerstaichi.com/tai-chi-styles-history.html

http://chenfamilytaiji.com/taiji_history.html

http://www.egreenway.com/taichichuan/chang1.htm#Legends

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3085832/

http://tcfe.org/history/origins-of-tcfe/

http://www.chinahighlights.com/travelguide/kungfu/taiji-quan.htm

[  Printează ][ ][  Home ]
Altele
Comentarii
in Web   romanian.cri.cn
Alte rubrici Forum
© China Radio International.CRI. All Rights Reserved.
16A Shijingshan Road, Beijing, China